Archive for September, 2012

3. Viața ca un purgatoriu

Posted: September 28, 2012 in Rezumate

Probabil că parabola iepurașului a creat anumite reacții: a) pentru unii poate a fost o stupizenie; b) alții au aplicat-o la ceilalți; c) unii s-au bucurat că nu se simt vizați; d) o minoritate s-a identificat cu tema parabolei. Pentru cei care s-au identificat cu iepurașul morcovit am niște precizari, având în vedere că sunt singurii pentru care parabola poate are o anume relevanță. Ce anume din parabolă i-a făcut să se identifice: a) profilul iepurașului (deosebit, sfios, muncitor, curat); b) simbolurile utilizate (viața aceasta, viața cealaltă); c) incertitudinea finalului (cele cinci variante posibile)?

Cel mai probabil cred că SCENARIUL în sine. S-au simțit familiari cu narațiunea, care, chiar simbolică și neverosimilă, le-a furnizat anumite corespondențe. Nu contează dacă povestea are happy-end sau nu; ceea ce contează este că se simt parte a unui scenariu care ar putea avea un final fericit iar ei încă mai au timp să se hotărască. Câteva întrebări: există un scenariu, plan, direcție trasată? Dacă da, care este rolul nostru în toată această narațiune existențială? Suntem “obligați” prin circumstanțe, situații, întâmplări, îndemnuri sau intervenții să urmăm un plan prestabilit? Iar dacă nu există niciun plan, atunci în ce constă certitudinea vieții? Putem supraviețui fără un scenariu? Două ficțiuni dramatizate ne pot furniza ceva material de construcție pentru devzoltarea subiectului:

(more…)

2. Parabola iepurașului morcovit

Posted: September 22, 2012 in Rezumate

Împărăția cerurilor se mai aseamană și cu un iepuraș… Iepuraș crescut într-o familie bună de iepuri kosher; educat frumos în spiritul comunității de exemplare pioase și deosebite de celelalte rumegătoare cu copita nedespicată! Acești iepuri erau mai idealiști decât ceilalți, priveau dincolo de grădina cu zarzavaturi ale gospodarilor materialiști și exploatatori. Se considerau chiar niște iepuri spirituali care nu și-au pus nădejdea doar în morcovul acesta pământesc, deși toată ziua trudeau  din greu pentru el, ci așteptau să fie primiți și-n grădina cu zarzavaturi celeste.

Iepurașul primise trei sfaturi fundamentale: a) ferește-te de răpitori (dra Vulpe, dl. Lup și dna Bufniță); b) întemeiază-ți o familie; c) rămâi în credință! Ce credință aveau iepurașii? Că dacă sunt cuminți și ascultători, se poartă frumos cu celelalte animăluțe din pădure, nu se tăvălesc prin noroi (ca porcii), nu zgârie copacii (ca ciocănitoarele și țugurlanii), nu fumează păpădie și nu beau zeamă de varză sau conopidă fermentată; își îngrijesc blănița și nu intră în combinații dubioase cu bursucii și popândăii, nu se căsătoresc cu purcelușele de Guineea dar sunt ecomomi, muncitori și se odihnesc o zi pe săptămână atunci vor avea parte de paradisul iepuresc.

(more…)

1. Pâinea lui Marin Preda

Posted: September 15, 2012 in Rezumate

Marin Preda, în Viața ca o pradă, vorbește despre întâmplarea din copilărie care l-a făcut să înțeleagă că există: “Lăsați-l în pace! “Na, mă, și pe-asta!”  – a fost intervenția care a pus capăt conflictului. Numai după ce a primit ceva la schimb a devenit cooperant. Simt că este și de datoria mea să încerc să reeditez gestul tatălui lui Preda și anume de a oferi ceva la schimb. Seria De la Exod la Advent a lăsat impresia pe care a simțit-o micul Marin: că am încercat să iau valoarea la care țineau cel mai mult și pe care cei mai mulți o țineau foarte strâns la piept: certitudinea religioasă! Unii au renunțat de bună voie, înțeleseseră că au zidit pe nisip și că o nouă construcție se impunea. Alții răcnesc, se împotrivesc și protestează: este perfect de înțeles. Nu poți smulge cu forța o certitudine, uneori nici măcar sugestia nu-i bine venită.

Sindromul Nicodim: respingi sugestia datorită consecințelor. Nu-i ușor să accepți faptul că toată structura pe care te-ai bazat o viață întreagă s-ar putea să aibă anumite fisuri, că șapa turnată nu-i suficient de consistentă, că materialele folosite au fost de proastă calitate și că, de fapt, nici măcar n-ai avut autorizație de construcție. Situația din București cu Cathedral Plaza: demolarea e mult mai complicată și cu consecințe neprevăzute. Nicodim tocmai aflase cu stupoare că structura lui religioasă n-avea autorizație și că trebuia demolată dacă voia să se salveze pe sine de la prăbușirea finală. Plec de la premisa că Nicodim nu-i o excepție ci e reprezentantul unei largi majorități de credincioși. Unii în mod sincer au construit aiurea, alții au fost amăgiți de “dezvoltatori imobiliari”, alții au făcut-o în mod premeditat. Dumnezeu trece cu vederea vremurile de neștiință. Întrebarea este, ce facem după ce am aflat, ca și Nicodim, că avem casa pusă pe nisip iar ploaia tocmai s-a pornit?

(more…)