2. Parabola iepurașului morcovit

Posted: September 22, 2012 in Rezumate

Împărăția cerurilor se mai aseamană și cu un iepuraș… Iepuraș crescut într-o familie bună de iepuri kosher; educat frumos în spiritul comunității de exemplare pioase și deosebite de celelalte rumegătoare cu copita nedespicată! Acești iepuri erau mai idealiști decât ceilalți, priveau dincolo de grădina cu zarzavaturi ale gospodarilor materialiști și exploatatori. Se considerau chiar niște iepuri spirituali care nu și-au pus nădejdea doar în morcovul acesta pământesc, deși toată ziua trudeau  din greu pentru el, ci așteptau să fie primiți și-n grădina cu zarzavaturi celeste.

Iepurașul primise trei sfaturi fundamentale: a) ferește-te de răpitori (dra Vulpe, dl. Lup și dna Bufniță); b) întemeiază-ți o familie; c) rămâi în credință! Ce credință aveau iepurașii? Că dacă sunt cuminți și ascultători, se poartă frumos cu celelalte animăluțe din pădure, nu se tăvălesc prin noroi (ca porcii), nu zgârie copacii (ca ciocănitoarele și țugurlanii), nu fumează păpădie și nu beau zeamă de varză sau conopidă fermentată; își îngrijesc blănița și nu intră în combinații dubioase cu bursucii și popândăii, nu se căsătoresc cu purcelușele de Guineea dar sunt ecomomi, muncitori și se odihnesc o zi pe săptămână atunci vor avea parte de paradisul iepuresc.

Toți iepurașii vor în paradis. Acolo nu-i mai vânează nimeni, au blănița strălucitoare, se odihnesc toată ziua, trăiesc veșnic iar morcovul nu se termină niciodată. Exact ce-au dus lipsă aici vor avea din belșug acolo. Cu o asemenea perspectivă strălucitoare iepurașul începe să exemplifice idealurile comunității din care făcea parte: dietă, muncă, morală, familie, odihnă, veghere, așteptatare.

Nu e greșit să spunem că iepurașul, având asemenea principii, a reușit să-și păstreze blănița curată. Chiar dacă viața era grea și plină de provocări, pericole și neajunsuri, n-avea niciun rost să se plângă  și să se agite mai tare pentru că oricum nu poate concura cu alte mamifere, vizibil și tehnic, mult mai bine înzestrate decât el. El e doar un iepure care, cel puțin, a reușit să supraviețuiască….

A venit și ziua când iepurașul a fost luat în paradis. Șoc cultural e puțin spus pentru a descrie sentimentul care-l copleșea. Acolo în toată splendoarea trona morcovul suprem: plin de sevă, culoare, strălucire, prospețime. În jurul lui dansau fericiți iepurași de orice culoare, formă sau specie. Toți părea fericiți și mulțumiți. Se apropie și el sfios de marele morcov, îl privește cu nesaț și încearcă să guste dar îngrozit se trage înapoi. Morcovul e prea tare pentru dinții lui; morcovul era de aur! Toată lumea părea conștientă de acest lucru numai el nu. Și-a dat seama că e cam stingher acolo, că singura lui abilitate (aceea de a consuma zarzavaturi și a se feri cu succes de pericole) nu era foarte apreciată în paradis și nici de folos; iepurașul se simțea cam useless! Și a început să plângă atât de tare încât îi scrâșneau dinții; iar la el chiar scrâșneau!

Deodată s-a trezit în altă parte. Era cam întuneric și frig. Oare fusese dat afară din paradis? Nu, era în vizuina lui, iar afară tocmai începuse să ningă; visase, fusese doar un vis, dar ce vis! Totuși, totul e bine când se termină cu bine; s-a bucurat că era în vizuina lui și că nu-i deja în paradis!

Întrebare: ce-a făcut iepurașul a doua zi? a) a devenit mai scrupulos în pregătire; b) și-a reluat rutina; c) a abandonat credința; d) și-a revizuit concepția; e) nici una de mai sus…

Parabola este infantil de explicită; nu e nevoie de interpretare specială. Totuși pentru evitarea confuziilor: iepurașul=credinciosul; grădina de zarzavaturi=viața aceasta; morcovul=viața veșnică. De ce natură a fost șocul din visul iepurașului? N-a fost de natură culturală ci existențială! Și-a dat seama că este alienat complet, că deși atrăgătoare atmosfera și posibilitățile era cu totul străin. Nu fusese pregătit, mental și comportamental, pentru așa ceva; viziunea lui despre paradis era diferită; nu-și dezvoltase aptitudini, reacții, abilități pentru a face față unei asemenea noi provocări. A crezut că paradisul este premiu de consolare pentru viața neîmplinită și nefericită de aici.

Care e de fapt esența problemei? Ne ducem existența între două presiuni: evitarea Iadului și promisiunea Raiului. Este exact efectul politicii de relații internaționale denumită “stick and carots”. Superputerea în exercițiu tratează o națiune mai rebelă folosind tactica sancțiunilor sau ajutoarelor. North Corea este un exemplu foarte relevant în acest sens. Dacă nu-ți plac morcovii atunci poftim niște ciomege. Cu alte cuvinte, între probabilitatea pierzării și promisiunea izbăvirii în final rămâi cu incertitudinea vieții. Viața e mult mai complexă decât această viziune maniheistă în alb și negru.

Aici avem trei aspecte: a) nu știm exact cum să trăim în această perioadă limitată de timp pentru a avea siguranța viitorului; b) nu știm exact ce presupune viața veșnică, în ce constă provocarea unei existențe nelimitate; c) așteptăm ca un eventual eșec aici să fie suplinit de o reabilitare pe măsură dincolo. Și atunci adoptăm strategia iepurașului visător: ne strecurăm prin viață ca să nu ne jumulim blănița: nu atragem atenția asupra noastră ca să nu fim persecutați de vulpile romano-catolice sau lupii protestanți, ne simțim în siguranță doar în vizuina noastră denominațională unde doar iepurașii kosher au parola de acces, răscolim pământul în căutare de zarzavaturi bio sau organice pentru o blană mai mătăsoasă și stufoasă, ne ferim de activități sau inițiative inutile de natură seculară ca să nu fim distrași de la viziunea morcovului suprem.

Într-o zi vine la Isus un iepure tânăr și bogat și-i spune că vrea și el în paradis. Isus îl întreabă dacă știe ce cere și dacă vrea cu adevărat să meargă. Atunci un simplu test de sinceritate față de sine  și de ceilalți e suficient; poate să-și facă bagajele pentru că va merge chiar acum! Iepurele s-a speriat și a fugit de Isus. N-a crezut că cerul e așa de aproape iar el atât de departe! Concluzia: iepurașule, dacă n-ai gestionat bine acest zarzavat pământesc cine-ți va oferi adevăratul morcov?

21 Sep 2012: Iluzia ultimei sanse: 2. Parabola iepurasului morcovit – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. Gabi says:

    Salut Sorin,

    Te-am ascultat cu placere si am inteles cred eu destul de bine ideea promovata in prezentare. Deasemenea sunt impotriva mediocritatii si a traiului cum s-o putea ca las’ ca va tot ce nu am putut face aici voi face la marea de cristal.

    Totusi mi-a venit in minte intrebarea ucenicilor care vor sa stie care este rasplata lor si Isus nu da inapoi. Adica ucenicii in mod practic nu prea au putut sa-si faca o dezvoltare in societatea lor prea mare. Pescar nici chiar in vremea aceea nu era o mare branza. Il urmeaza pe Hristos si ca si multi de astazi spera ca in imparatia ce va sa vina vor primi ce nu au aici. Isus la intrebarea lor nu da inapoi ci le raspunde :

    ““Adevarat va spun ca, atunci cind va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi care M-ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori,sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vesnica.”

    Mie imi pare ca aici tocmai asta promite Isus – anume ca daca din cauza contextului social, principiilor pe care le-ai avut ai fost marginalizat si izolat si nu ai reusit sa te afirmi cum tiar fi placut dar ai luptat pentru cauza evangheliei vei primi in paradisul iepurasului insutit, adica morcovul cel mare si nu de aur sa iti rupi dinti ci doar totul la superlativ.

    Daca ai timp, spune-mi te rog parerea ta despre aceasta comparatie pe care am facut-o. Repet departe de mine gandul mediocritatii insa acest text sau altele parca incurajeaza ideea ca da, ce nu ai reusit aici vei primi oricum acolo si inca insutit.

  2. sorinpetrof says:

    Problema e că ucenicii n-au primit nici măcar dublu… ce să mai zicem însutit! E o metaforă iar Isus s-a coborât la nivelul lor de înțelegere a aspectului răsplătirii. Apoi accentul cade pe latura relațională (copii, frați, surori etc) nu neapărat cea materială deși sunt invocate și holdele… După Cincizecime, ucenii folosesc altă retorică vis-a-vis de răsplată; probabil că au înțeles cu adevărat care e esența vieții veșnice.

  3. Nelu says:

    Și uite așa, cumulînd toate textele astea, se poate preconiza apariția unei cărți. 😉

  4. sorinpetrof says:

    Ar fi foarte probabil dar nu stiu când s-ar realiza lucrul acesta deoarece trebuie să-mi transform schițele în rezumate iar asta ia ceva timp. Să sperăm că voi găsi timpul necesar.

    • Cay Man says:

      Multumesc pentru raspuns. Ar fi de mare ajutor mai ales ca unele prelegeri nu se incarca sau apar ca avand virus / probleme tehnice dupa cateva minute de rulare.

  5. Nelu says:

    Pentru rezolvarea celor două, tipicăria şi perfecţionismul (în vederea lansării unei cărţi), există posibilitatea corecturilor, chiar succesive, cel puţin pe partea ‘tehnică’ a textului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s