6. Făuritorul de vise

Posted: October 20, 2012 in Rezumate

La întrebarea “care este rolul lui Dumnezeu în viața noastră?” răspunsul nu se găsește chiar imediat după colț. Cele două tendințe majore, abordate în prezentarea precedentă, nu sunt un răspuns; sunt variante reducționiste și exclusiviste. Răspunsul este mult mai complex, nuanțat și foarte personalizat. Biblia nu e un fel de bazar de antichtăți unde găsești cam ce vrei dacă ai puțină răbdare. Mai degrabă e ca un instrument de orientare, o hartă care-ți poate indica, semnala, preveni, descrie teritoriul. Însă harta este doar o reprezentate simbolică și schematică a teritoriului, nu teritoriul în sine. Biblia este o reprezentare a realității dar nu realitatea în sine. Realitatea trebuie experimentată. Fariseii au fost mustrați pentru că susbstituiseră realitatea cu Torah, trăind într-o lume imaginară (Ioan 5,39.40).

În Biblie există multe modele ale Providenței lui Dumnezeu; fiecare obiect al acestei Providențe l-a experimentat pe Dumnezeu în mod individual și personal. Experiențele lor nu pot fi obligatoriu model pentru experiența mea dar pot fi indicatoare pentru a înțelege cum lucrează Dumnezeu și materiale de construcție pentru propriu-mi model. Sunt un fel de schițe pentru narațiunea mea. O astfel de schiță pentru uzul nostru pedagogic este viața lui Iosif. Ce învățăm din experiența lui?

Thomas Mann în tetralogia Iosif și frații săi a avut nevoie de 1500 de pagini ca să redea contextul, atmosfera, complexitatea, intriga și deznodămândul vieții lui Iosif; în Biblie sunt cam 15! Pe baza acestor 15 pagini suntem provocați și noi să “scriem” ceva din capitolele vieții noastre. Prima observație este aceea că nimeni nu primește, odată cu certificatul de naștere, o foaie albă, imaculată; foaia are deja introducerea scrisă de părinții noștri: moștenirea genetică, educația și mediul fac parte din acele registre asupra cărora nu avem niciun control. Nu se poate modifica absolut nimic. Asta este introducerea ta în viață si pe baza ei trebuie să construiești mai departe.

Ioan 9,1-3: La întrebarea ucenicilor, “Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”, răspunsul lui Isus este foarte profund: “N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa … !” Introducerea fusese scrisă de un accident, întâmplare, incident dar fusese scrisă deja iar omul plecase la drum cu un handicap major. Nu deținea controlul asupra acelei părți din narațiune, nu se putea blama pe el și nici pe părinți pentru acel start întârziat și întunecat. Sună puțin cam determinist dar sunt situații pe care nimeni nu le parte modifica, nici măcar Dumnezeu. A ne blama genele, mediul, cartierul, școala, părinții, etnia, nu rezolva problema introducerii. Ce-a fost scris, rămâne scris. Important e să nu rămânem doar cu introducerea. De aceea Isus își continuă răspunsul, infirmând fatalismul vieții: orbul nu trebuie să rămână orb. Nimeni nu trebuie să rămână în starea inițială: emoțional, social, profesional, spiritual, intelectual. Te-ai născut așa dar Dumnezeu poate face ceva mai mult decât ai putut moșteni de la viață.

E adevărat că unii au parte de o introducere mai bună, alții total defavorabilă dar într-un fel sau altul ești cumva condiționat de ceea ce au scris alții pentru tine. Nimeni nu pleacă de la zero! Introducerea vieții lui Iosif a fost scrisă de Iacov și Rahela. Iosif s-a născut pe fondul rivalității dintre cele două soții și a fost preferat de Iacov din motive personale. Tratamentul părtinitor și favorizant a creat premisele ca narațiunea lui Iosif să capete o anumită direcție: conflict, partizanat, răutate. Semințele au fost semănate, secerișul se va descoperi la vremea potrivită. Iosif o pățea oricum!

Însă totul pleacă de la vis: Iosif visează două visuri iar asta lansează toată povestea vieții. Care a fost originea acelor vise? Nu știm exact, deși Geneza precizează când Domnul a comunicat prin vise (20,3; 28,12-13; 31,11.24), dar ce știm e că visul apare pe fondul tensiunii dintre el și frații săi. Aceste vise crează premisa întregii acțiuni, și-l va propulsa pe Iosif în situații de viață și de moarte. Dacă visul vine de la Dumnzeu atunci narațiunea comportă o anumită interpretare; dacă visul e producție proprie atunci e cu totul altă poveste. Faptul că Biblia tace înseamnă că nu trebuie să fim rigizi în interpretare, că Dumnezeu poate lucra în ambele variante dar că avem nevoie de un VIS!   Fără vise Iosif n-ar fi supraviețuit și n-ar fi realizat mare lucru: doar un alt păstor printre cei 11.

Iosif nu s-a mulțumit cu introducerea scrisă de Iacov, cu statutul, chiar preferențial, de acasă. Iosif visa la lucruri mari, unele chiar imposibile (vezi al doilea vis, în care și Rahela, deși moartă, apărea în poziție inferioară), dar a refuzat să accepte acel destin. În atmosfera tensionată de acasă, la care și el contribuia frecvent, Iosif s-a refugiat lesne în imaginar iar acolo și-a construit o anumită narațiune care să-l poată satisfacă pe plan personal.

O parte a vieții ne-o trăim în imaginar. Nici n-am putea altfel atâta vreme cât suntem dotați cu această capacitate de a gândi, raționaliza, imagina. Creierul lucrează non-stop: identifică, sortează, analizează, sintetizează, prelucrează informațiile și produce o anumită viziune asupra lumii înconjurătoare. Dar mai produce ceva: o lume paralelă, puternic simbolizată, în care adesea ne refugiem atunci când cea reală e greu de suportat. Dihotomia real-imaginar trebuie depășită. Imaginarul dispune de propria sa logică, are structuri, reguli și matrițe ceea ce nu-l face mai puțin “real” decât abordarea empirică a realității. Imaginarul reprezintă acea lume simbolică, formată din credințe, mentalități, mituri, idealuri, preconcepții, care fermentează permanent și care poate genera “cărămizi” pentru viața din lumea “reală”. Nu construim din neant, avem la bază ceva prefabricat. Asta e lumea misterioasă a imaginarului!

Visele lui Iosif, sunt extrem de sugestive deoarece spre deosebire de cele ale înaintașilor săi, sunt exclusiv simbolice. Odată cu Iosif are loc o tranziție de la înțelegerea literală la cea simbolică. Iosif nu visează instrucțiuni, planuri, scenarii sau comunicări directe, univoce, definitive ci imagini. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu e predestinat să urmeze o variantă sau alta ci e liber să-și scrie în așa fel narațiunea încât să rămână totuși fidel visului. Poate nu întâmplător Iosif a fost numit “făuritorul de vise” dar n-a încetat niciodată să creadă în ele și să reușească să le transforme din imaginar în real.

19 Oct 2012: Iluzia ultimei sanse: 6. Fauritorul de vise – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. ”Biblia este o reprezentare a realității dar nu realitatea în sine. Realitatea trebuie experimentată.”

    Man, you are great! De-aia sunt blocați creștinii instituționalizați. Gândesc stereotipic, după text, sau după cum le spune popa( pastorul). Substituie realitatea cu… biblia. Realitatea însă nu trebuie citită. Trebuie creată. Da, creată de om prin credința în Dumnezeu, având biblia ca ghid. Creștinii de duzină fac însă exact invers: ei adaptează realitatea imaginației lor. Și cum imaginația uneori e săracă…rezultă de foarte multe ori că și lumea în care trăiesc e una în alb și negru, sau una cu foarte puține culori.

    Succes mai departe în a deschide ochii orbilor!

  2. Nelu says:

    Înclin să cred că visul a fost o “producţie proprie” grefat pe contextul realităţii dure pe care o trăia zi de zi în mijlocul fraţilor. Dar înainte de vis a fost ura celorlalţi pt. dragostea şi favoritismul arătate de un tată neînţelept (accentuînd şi mai tare această diferenţiere prin tunica colorată). Hrănind imaginarul uneori devii naiv, vulnerabil; aşa se face că povestindu-le visul, inclusiv tatălui care-l mustră, ajunge să fie urât şi mai mult. Visele conţin, de cele mai multe ori, IMAGINI deoarece imaginea se fixează cel mai bine în memorie, şi imaginile sunt cele mai bune generatoare de simboluri. Oare păstrându-şi visele doar pentru el, nu reuşea să rezolve/treacă mai uşor peste unele etape ale naraţiunii lui? Naivitatea, snceritatea, spontaneitatea (în cazul lui, specifice vârstei, sau poate unui fond genetic mostenit de la mamă) uneori costă, şi introduc etape care e posibil să nu fi existat.

  3. mihaibala says:

    O prezentare remarcabilă! Mă gândesc la oamenii care au făcut ceva pentru ca lumea să se schimbe. Faptul că există arta, tehnologia și mediul virtual, care au schimbat viața ireversibil – toate acestea se datorează unor minți creative.
    Acum, un creștin ultarfundamentalist poate să fie un sfânt și un adevărat exemplu pentru cei din jur, dar el va condamna de cele mai multe ori creativitatea și ”visele” umaniste. Pentru el, lumea de acum e lipsită de importanță, tot ce contează e faptul că a găsit Adevărul suprem și trebuie să fie o portavoce a lui, pentru a-i salva și pe alții. Va predica același lucru la nesfârșit, va face acte caritabile, dar totodată va fi ostil tehnologiei, artei (întrucât nu suntem dumnezei să creăm) și viselor de orice fel (filmele sunt de la cel rău). Sub imperiul acestei mentalități, când eram la începutul facultății, mă gândeam serios să renunț și să mă apuc în schimb de medicină. Dacă lumea oricum va trece – gândeam – de ce să investești resurse în design, în creativitate?

    Am impresia că doctrina creștină este cu totul nepăsătoare la aspectul viselor pt o lume mai bună aici. Există vreun autor biblic / părinte bisericesc / teolog creștin care să fi acordat importanță acestui aspect?

  4. adrian says:

    Ce a fost scris ramane scris… de catre cine? Intamplarea, accidentul, pot cel mult ‘mazgali’ o introducere, ele fiind prin definitie, aleatorii. Avem motive sa credem ca acestea fac parte dintr-un plan initial? Conditiile in care se naste un om constituie intr-adevar un dat care nu poate fi schimbat? Daca da, fatalitatea acestui dat, mai poate fi infirmata?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s