7. Iosif și frații săi

Posted: November 10, 2012 in Rezumate

Haina este un simbol foarte puternic în Biblie iar narațiunea vieții lui Iosif va fi împărțită în patru mari capitole în funcție de haina purtată: fiul lui Iacov (haina pestriță); administratorul lui Potifar (haina de rob); managerul închisorii (haina de pușcăriaș); ministrul lui Faraon (haina de oficial). Practic toată evoluția vieții și activității lui Iosif este centrată în jurul acestui simbol. Cuvântul apare de 24 de ori în toată Geneza din care, de 20 de ori numai în contextul vieții lui Iosif. Se pare că autorul biblic a presărat în toată această narațiune cuvântul HAINĂ pentru a atrage atenția cititorilor asupra problemei de fond, repetiția fiind un mecanism literar des folosit de autorii biblici.

Primul aspect care atrage atenția în cazul lui Iosif este că viața este împărțită, natural sau artificial, în ETAPE. Nu doar etapele biologice ale dezvoltării de la faza de sugar la cea pensionar dar etape  sociale, profesionale, spirituale, psihologice, etc. Etapa este o anumită fază în viața unui om, marcată de o perioadă, specifică în timp și/sau spațiu, în care individul este angrenat temporar. Etapele există oricum, ele trebuie doar conștientizate și aprofundate pentru a ști unde te afli poziționat în narațiunea vieții, cât ai parcurs și câte capitole mai speri să adaugi. Problemele apar atunci când rămâi cantonat în aceeași (Ioan Botezătorul), când apar unele accidentale (Moise) sau când te grăbești să avansezi spre următoarea (Samson). Sunt patru etape majore ale vieții lui Iosif și fiecare etapă are o haină specifică pentru a o descrie.

  • HAINA PESTRIȚĂ: Iosif, fiul lui Iacov

Este prima etapă din viața lui Iosif. Statutul privilegiat și favorizant este simbolizat de haina pestriță, cadou de la Iacov. Era de fapt o haină lungă și cu mâneci, brodată, și în două culori, vestimentație rezervată aristocraților nu muncitorilor. Iacov tocmai pusese bazele luptei de clasă dintre cei 11 proletari și nobilul Iosif. Haina ‘pestriță’ întotdeauna a fost marca aristocraților. O vestimentație specifică are darul de a trasa bariere sociale, economice și profesionale. Haina nu-l face pe om dar poate crea aparențe foarte puternice: un țugurlan poate trece drept nobil iar ciobanul, un mare aristocrat (Becali). Vestimentația transmite o poveste, reală sau imaginară, adevărată sau falsă, dar transmite un anumit mesaj. Pentru cei 11 era clar: Iosif va fi moștenitorul. Dolly Parton, The Coat of Many Colors: în cazul ei era simbolul sărăciei dar și adaptabilității mamei ei; pentru Iosif al statutului dar mai ales a ambiției lui Iacov. În această fază, Iosif este un adolescent răsfățat, cu vise dar și cu fluturi, foarte insistent în a-și afișa alteritatea, identitatea. El nu joacă în aceeași ligă iar într-o zi va câștiga campionatul detașat și definitiv. Chiar și Iacov devine preocupat de aspirațiile lui Iosif care începuseră să capete proporții SF (vezi al doilea vis)! Cert e că această relație defectuoasă va fi brusc frântă prin complotul celor 11. Simbolul acestei fracturi este aceeași haină pestrița dar imbibată-n sânge și ruptă în bucăți. O etapă luase sfârșit!

  • HAINA DE ROB: Iosif, robul lui Potifar

În noua etapă, cu totul artificială și nedreaptă, îl vedem pe Iosif într-o nouă lumină. Pare brusc maturizat, cu deprinderi foarte practice. Mobilitatea socială, în general o iluzie în lumea antică, se pare că funcționează pentru Iosif: din simplu sclav ajunge sclav cu funcție, adică administrator. Simbolul aceastei faze este haina de rob pe care Mrs Potifar încearcă s-o confiște și care este în contrast direct cu haina de aristocrat de acasă. Doar din acestă etapă începe să fie menționat numele lui Dumnezeu. Mesajul este foarte subtil: Iosif coborâse din imaginar în real și avea nevoie de Dumnezeu. E simplu să fii religios în imaginar însă doar în real se demonstrează calitatea credinței. Iar testul nu întârzie să apară. Grație d-nei Potifar Iosif este nevoit să-și lepede haina dar nu și caracterul. Astfel se încheie a doua etapă din viața lui Iosif, statutul anormal de sclav.

  • HAINA DE DEȚINUT: Iosif în închisoare

Iosif este închis tocmai pentru o virtute însă reușește să se adapteze foarte repede. Aceeiași expresie ‘a căpătat trecere’ revine și în a treia etapă, unde, din nou, prin Iosif se face totul, prin urmare este indispensabil. Iosif nu se află în orice închisoare ci în cea regală, unde există oportunități. Aici își descoperă o nouă capacitate, cea de interpret de visuri, ce-i va asigura mai târziu biletul de ieșire din închisoare. Visurile devin specialitatea lui Iosif, și pe baza visurilor altora, va reuși ulterior să-și realizeze propriul vis. Simbolul acestei faze, este haina de deținut, deși nemenționată, subînțeleasă.

  • HAINA OFICIALĂ: Iosif, ministrul lui Faraon

În ultima etapă a vieții sale, Iosif ajunge acolo unde a fost anticipat de haina pestriță, într-o poziție foarte înaltă unde are posibilitatea să primească haina specială de aristocrat egiptean, care-i va consolida statutul de nobil. Iosif e nr. 2 în ierarhia egipteană dar cu toate acestea visul nu este împlinit. Singurul element care pare să se regăsescă este cel legat de spicele de grâu dar fondul lipsește. Nu pentru multă vreme; aparent providența lucrează în favoarea lui Iosif. Foametea bântuie nu doar Egiptul dar și Palestina iar Dumnezeu nu face minuni pentru familia lui Iosif. Ca și în telenovelele Latino, trebuie să aibă loc reconcilierea. Frații lui Iosif ajung în Egipt iar Iosif își vede visul împlinit cu ochii. Și totuși Iosif nu e mulțumit. Își tratează frații cu asprime, apelează la scheme, manevre, amenințări, pune în pericol starea subredă a tatălui său prin cereri absurde. Care era motivul din spatele acestui tratament nu prea creștin? Al doilea vis! Nu se împlinise iar Iosif încearcă să-l împlinească! Deși Iacov va veni cu toată familia în Egipt, al doilea vis nu se va împlini niciodată; mai mult, Iosif se va pleca înaintea tatălui său și nu invers.

Care este concluzia? Cine scrie scenariul vieții? Noi, Dumnezeu, soarta sau alții? Narațiunea vieții este o chestiune foarte complexă dar ce știm sigur e că nu e prederminată. Introducerea este scrisă de alți factori însă restul trebuie să scriem noi, și dacă alegem, împreună cu Dumnezeu.

9 Nov 2012: Iluzia ultimei sanse: 7. Iosif si fratii sai – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. SERENA says:

    Nu inteleg ce inseamna in viziunea ta sa-ti scrii scenariul vietii impreuna cu Dumneze.Mai exact ce faci tu si ce face El? De unde stii ca ceea ce crezi tu ca e VOIA Lui nu e o proiectie a ceea ce vrei tu ca El sa vrea pentru tine?
    Toti crestini au pretentia nejustificata ca au acces la gandurile lui Dumnezeu iar lucrul acesta duce la confuzie ,voia Lui imbracand diverse si uneori contradictorii forme. Pe mine pana acum ideea ca trebuie sa-mi scriu scenariul cu EL nu m-a ajutat deloc ci dincontra mi-a mutilat vointa implicit personalitatea.

    • sorinpetrof says:

      Nu cred că ideea în sine de a-L coopta pe Dumnezeu în narațiunea vieții ți-a deformat personalitatea ci mai degrabă o anumită interpretare a relației cu Dumnezeu. Afirmația “mai exact ce faci tu și ce face El” este o abordare maniheistă și reducționistă care conduce inevitabil la un nonsens relațional. Ai dreptate că nu există vreo bază obiectivă pentru a identifica voia lui Dumnezeu; e o chestiune personală și trebuie să rămână în această sferă însă nu toți creștinii au pretenția că au acces la gândurile lui Dumnezeu. Mai sunt și unii care au îndoieli și dileme; frumusețea vieții nu constă în absența lor ci în conviețuirea cu ele. Cât despre scenariu, de ce nu încerci să-l scrii singură? Sunt convins că Dumnezeu nu s-ar supăra! 🙂

  2. Trebuie să ne scriem scenariul. Am fost creați pentru a gândi, pentru a trăi liber, pentru a alege. Bineînțeles că Dumnezeu dorește să alegem corect întotdeauna. Dar chiar dacă nu reușim mereu să facem acest lucru, Dumnezeu nu dorește să aleagă El, să decidă El, să gândească El pentru noi. Atunci noi ce am fi? Niște ființe voit imature, incapabili să ne descurcăm, dependenți de fusta mamei până la adânci bătrâneți. Asta vreți, asta vrea Dumnezeu de la noi?
    Nu cred! Dumnezeu vrea să ne dezvoltăm, să ÎNVĂȚĂM să trăim frumos, iar pentru asta ne stă la dispoziție 24 de ore din 24, dar nu pentru a ne dirija discreționar,ci pentru a ne sfătui, pentru a ne consilia, pentru a ne motiva să mergem în direcția corectă. În acest sens, de dezvoltare, de colaborare, DA, are un plan pentru fiecare dintre noi!
    Imaginați-vă ce ar fi în „rai”: Doamne, să plantez un pom? „Nu”! Sau „DA”!
    Doamne, să fac o casă? Să mai fac un copil? Ce culoare e potrivită, conform voinței Tale pentru haina mea? E absurd să nu gândim, în schimb e corect să cerem sfat de la Cineva mai înțelept decât noi.

    Cât / ce fac eu și care este „porția” lui Dumnezeu?
    Dumnezeu face ceea ce omul nu poate. Atâta timp cât tu ești capabil de ceva, dar – nu vrei / îți e lene / este greu / te doare – Dumnezeu nu face partea ta, pentru că El vrea ca tu să înveți să trăiești, nu să transferi munca în dreptul Lui, iar tu să rămâi veșnic un bebeluș.
    Relația dintre om și Dumnezeu nu trebuie să fie cea de tată – copil mic, ci cea de tată – copil adult, care e capabil să se descurce singur. Dar pentru că tata e bun, e înțelept, e iubitor, și îi e mai bine lângă El, alege să stea alături, pentru că astfel poate ajunge pe culmi ale împlinirii pe care singur nu le-ar putea atinge niciodată!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s