10. Ispita falselor certitudini

Posted: December 8, 2012 in Rezumate

Prima întrebare în privința dinamicii relației cu Dumnezeu ar trebui să fie aceasta: pe ce se bazează acest construct? Care este fundamentul? Pe ce construim? Orice religie promite trei lucruri: a) să se ocupe de păcatele individului; b) să medieze relația între om și divinitate; c) să-l traverseze strada spre lumea cealaltă. Oamenii devin în general religioși pentru aceste trei promisiuni. Religiile au știut mereu să-și fidelizeze aderenții folosindu-se de un marketing agresiv. Au inventat nevoi, au speculat emoții, au manipulat informația, au creat produse și au vândut certitudini. Religiile sunt cele mai prospere business-uri și fără perspectivă de faliment. Iar secretul constă în natura  business-ului în sine: CERTITUDINEA! Religiile vând certitudini iar oamenii se grăbesc să le cumpere.

Nevoile materiale pot fi ușor evaluate și împlinite; nu și cele spirituale. Organismul devine foarte bine înțeles, explorat și analizat: o mașină biologică pe care dacă ști s-o întreții, o poți folosi perfect. Pe de altă parte, spiritul uman e la fel de necunoscut și vag ca acum 6000 de ani. De aceea este loc suficient pentru speculații, rețete virgine și experimente inedite. În tratamentul pentru gripă se poate folosi antibioticul; pentru tratarea depresiei, ai nevoie de consiliere, odihnă, vitamine și medicație însă pentru a trata vinovăția se schimbă povestea: jertfe, sacrificii, donații, credință, mărturisire, phihanaliză, psihiatrie! Spiritul uman este încă teren virgin iar foarte mulți exploratori speră să dezlege misterul iar și mai mulți intreprinzători promit să ofere remediul. Noi suntem și produse religioase iar fiecare religie vine cu propria rețetă pentru rezolvarea problemelor.

Cred că a sosit vremea să ne întrebăm cu toată onestitatea, din ce material suntem făcuți? Tendința instinctuală de a presupune că o astfel de revizuire nu este nici mandatorie, nici necesară va avea consecințe fatale. Nicodim a trăit o viață întreagă cu această “certitudine” până a venit cineva și i-a spulberat-o. Isus devine dușmanul nostru atunci când ne spulberă iluziile și ne răzbunăm pe cei care vorbesc în numele Lui. Asta-i diferența între Hristos si Religie: El spulberă iluziile, Religia le întreține.

Biblia folosește deseori metafora zidirii ca experiență spirituală pentru dezvoltarea personală. Cortul și Templul simbolizau intenția lui Dumnezeu pentru fiecare ființă. De aceea întâlnim și multe instrucțiuni vis-a-vis de construcție; accentul cade pe două componente: fundația și materialele.   Pe ce fundație am construit și ce fel de materiale am folosit în experiența noastră religioasă? Parabola celor două case (Mat.7,21-27; Luca 6,46-49) reprezintă punctul culminant și apelul predicii de pe munte, predică prin care Isus a spulberat multe iluzii, deconstruit mituri și confruntat mentalități. Isus pune punctul pe i și te invită la revizuirea fundamentului. Ține sau nu, temelia?

Isaia 28,14-18: Isus a folosit o expresie foarte interesantă și controversată pentru evrei – “TEMELIA”. Prin 705 îH, Israelul era amenințat cu o invazia asiriană. Liderii politici și religioși au făcut o alianță cu Egiptul. Isaia le-a transmis că este inutilă, că vor fi asupriți de asirieni dar și că doar la Domnul există adăpost iar în Sion va fi pusă o ‘temelie’. Ce înțelegeau ei prin temelie și care era interpretarea acestei expresii? Pe vremea lui Isus existau două răspunsuri la întrebare: unul venea de la Templu (religia oficială) iar celălalt de la Qumran (religia fundamentalistă).

Comunitatea de la Qumran avea o interpretare foarte specifică: când vor exista 12 credincioși și 3 preoți care vor fi competenți în ale legii, plini de adevăr, neprihănire și umilință atunci temelia de mare preț se va descoperi în mijlocul lor. Pentru ei, temelia consta într-o etică dogmatică. Conducerea de la Ierusalim avea cu totul altă părere. Temelia reprezenta o piatră de pe vremea profeților timpurii numită ‘sheteyah’, singurul vestigiu rămas după ce chivotul a fost ascuns. Acum piatra se afla în mijlocul Sfintei Sfintelor iar pe ea se aduceau cărbunii aprinși în timpul slujbei de 12 ore din Ziua Ispășirii. Pentru ei temelia consta într-un sistem ritual denominațional.

Acesta este contextul în care parabola celor două case a fost spusă. Ascultătorii Săi erau familiari cu aceste interpretări dar Isus vine cu a treia interpretare: “Temelia nu se află nici în Templu, nici la Qumran; Eu sunt Temelia, Eu sunt Templul și cine vine la Mine nu va pieri”. Pe ce se bazau evrei în experiența lor religioasă? Pe neprihănirea radicală de la Qumran sau pe slujbele și ritualurile de la Templu. Însă temeliile au fost șubrede atunci când furtuna romană a izbit. Atât Templul (70 dH) cât și Qumranul (68 dH) au fost distruse: la Ierusalim s-a arat locul iar la Qumran a fost masacru.

Există două tendințe majore în biserică: a) perfecționismul: promovat de fundamentaliști și radicali care cred că prin trăirea fără păcat și regim de viață auster vor reuși să aducă ‘Piatra’ mai repede; b) prozelitismul: promovat de lideri care au impresia că prin misiune și expansiune vor reuși să încheie lucrarea și să grăbescă venirea ‘Pietrei’. Aderenții acestor curente construiesc pe niște temelii care mai târziu se vor dovedi a fiind mișcătoare. Isus a prezis o furtună care va zgudui din temelii structura noastră denominațională și de abia atunci se va vedea pe ce s-a construit. Isus a  declarat că va zidi biserica pe Sine și nu pe alte temelii (vezi interpretarea catolică despre Petru).

Biblia este foarte explicită la acest capitol. Isus este singura temelie și doar cine zidește pe El va rămâne în picioare. El este singurul care poate rezolva cele trei aspecte pentru că: a) s-a ocupat de păcatele noastre; b) avem legătură nemijlocită cu Dumnezeu; c) ne garantează tranziția spre lumea cealaltă. Biserica nu are soluție la aceste probleme și nici nu trebuie să aibă; acest domeniu este exclusiv ocupat de Dumnezeu. Biserica are o singură datorie: să-i îndrepte pe oameni spre Dumnezeu și să reziste ispitei de a se substitui divinității.

07 Dec 2012: Iluzia ultimei sanse: 10. Ispita falselor certitudini – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. adrian says:

    Foarte interesanta abordare a certitudinilor religioase tratate in contextul problematicilor actuale,. Nu-mi amintesc sa fi citit o expunere atat de lucida cu privire la aspecte atat de delicate ale fenomenului religios contemporan. Felicitari.

  2. Nelu says:

    Interesant, profund şi inspirat! Felicitări şi din partea mea 🙂

  3. Cred ca a sosit vremea ca institutia religioasa sa-si exercite rolul de administrator al bunurilor imobile nu de a invada zona sacra, intima unde nici Dumnezeu nu da buzna ! Felicidades !

  4. Îmi permit să îl citez pe Andrei Plesu din ultima sa aparitie editoriala: „Parabolele lui Iisus”:

    ”Este de plans tendinta unor reprezentanti ai clerului de a pune Biserica in locul lui IIsus. Din transparenta care sa deschida spre mesajul fondator al credintei lor, ei devin „piatra de poticnire”: deviaza receptivitatea enoriasilor de la Dumnezeu catre suficienta unei institutii. Autoritatea hristica este inlocuita cu autoritatea pamanteasca a „mostenitorului” care acumuleaza si dispune de mostenirea lui, ca de o posesiune privata.”

    Nu pot sa nu ma intreb de ce acest flagel nu a ocolit si bisericile protestante. Daca in varianta traditionala a crestinismului poate fi inteles „derapajul”, atunci cum se face ca nici varianta „reformatoare” nu a reusit sa iasa din capcana. Constat ca, cel putin din acest punct de vedere, toate bisericile crestine se aseamana. Ispita de a edifica o institutie autoritara si substituenta nu a ocolit pe nimeni. Interesant este insa faptul ca fiecare se revendica de la „origini”! Se pare ca s-a consolidat un circuit inchis in care orice tentativa de escapism este prin natura sa eretica. Oare cum ar reactiona Isus astazi? Ar fi interesant ca Sorin sa abordeze si acest aspect speculativ!!!!

    • adrian says:

      Certitudinea religioasa tocmai aceasta e, o fortareata a sigurantei din care nu mai poti evada. E un fenomen psihologic general uman, care nu ocoleste nici o grupare religioasa. In fapt, se doreste a fi un antidot la ideile novatoare care definesc oarecum spiritul modernitatii.

      • Realitatea este că o viață fără certitudini devine insuportabilă/ Povara este prea apăsătoare, de aceea dilemele și paradoxurile nu intră în sfera preocupărilor cotidiene. Recent am citit o carte ironică (Cum m-am lăsat de gândit de gandit, de Hannes Stein) care pleacă exact de la această premisă: gândirea dăunează grav sănătății!!! Or, a gandi înseamnă a exista! A exista însemnă a avea incertitudini! COncluzia cărții este că oboseala este prea mare ca să merite să îți înalți capul. Mizeria de jos poate deveni preferabilă.
        Complexitatea acestei chestiuni este foarte mare: cum poți avea certitudini, în așa fel încât vidul existențial să fie diminuat, dar totuși acestea să nu fie atât de prezente încât să îți consolideze obtuzitatea minții? Practic, aștept de la Sorin să identifice acele certitudini sigure, în așa fel încât nisipurile mișcătoare să nu devină o variantă acceptabilă de luat în calcul.

  5. @adrian
    Foarte concisă, profundă și adevărată definiția pe care o dai certitudinii religioase.

    @proatitudine7
    Pe vremea lui Ceașescu oamenii beau surogat de orz în loc de cafea, pentru că aceasta nu se găsea. Dar nimeni nu mai bea nechezol acum, când magazinele sunt pline de tot felul de mărci de cafea.
    În schimb, mulți creștini preferă în continuare surogate religioase care nu au altă valoare decât că sunt sedative puternice pentru conștiințe obosite și vinovate deși este abundență de adevăr. Diferența?
    Surogatul este ușor de procurat, oferit chiar cu generozitate de cele mai multe biserici în schimbul donațiilor și zecimilor. Adevărul însă, e ascuns, trebuie săpat după el. Gânditul doare, efectul de turmă e puternic, iar nesiguranța dă fiori celor obișnuiți doar cu certitudini, fie ele false sau fără valoare!
    Cei puternici și consecvenți aleg adevărul. Gloata… nechezol spiritual!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s