14. Testul Vieții de Apoi

Posted: January 12, 2013 in Rezumate

Luca 15&16 reprezintă un singur segment în evanghelie și reflectă un discurs ținut de Isus într-un anume context. Dacă în capitolul precedent Isus fusese invitat la masă de elitele religioase din partida fariseilor, acum Isus răspunde invitației de a sta la masă cu crema păcătoșilor, vameșii. Isus are în vedere trei categorii: vameșii, fariseii și ucenicii. Cele trei parabole principale, fiul risipitor, ispravnicul necredincios și bogatul nemilostiv sunt de fapt demersurile lui Isus vis-a-vis de aceste categorii: vameșii erau obesdați de viața aceasta, fariseii de viața viitoare iar ucenicii încercau compromisul. În esență, Isus ține un discurs despre limitele și polarizarea vieții. Care viață?

Suntem condiționați să gândim într-o schemă bipolară, în care dihotomia, viață pământească/viață cerească este invocată pentru a sectoriza realitatea. Schema are origini precreștine dar în creștinism provine din etapa medievală, Biblia fiind foarte discretă la acest capitol. Nu știm prea multe despre viața de apoi dar ce știm e că, deși Biblia menționează acestă perspectivă, nu vulgarizează subiectul prin amănunte și zvonuri de factură mondenă. În secolul I iudaismul trata subiectul pe baza acestui dihotomism, de aici și parabola fantastică a bogatului și săracului Lazăr despre polaritatea vieții de apoi: Raiul și Iadul. Însă mesajul lui Isus este altul: viața veșnică nu există ca entitate separată, în afara acesteia; viața veșnică există doar ca prelungire a vieții de aici.

Biblia vorbește de singularitatea vieții: Dumnezeu a oferit la început darul vieții însă prelungirea ei în eternitate era condiționată de responsabilitate. Poziționarea centrală a pomului vieții valorifică și mai mult această idee: viața este condiționată și se poate prelungi doar dacă treci testul responsabilității. Adam și-a pierdut dreptul la viață prin incidentul de la pomul cunoștinței binelui și răului, prin urmare viața primită inițial nu s-a mai prelungit ci s-a consumat. După 900 de ani, Adam a încetat să mai existe iar toți urmașii săi sunt angrenați în aceeași dinamică a vieții. Avem o singură viață la dispoziție, cea pământească, iar aceasta ar putea fi prelungită dacă reușim să demonstrăm că suntem suficient de responsabili pentru a ni se încredința mai mult.

Omul a încercat din totdeauna să depășească acestă problemă a traversării istoriei spre punctul unde toate lucrurile se vor rezolva într-o mare sinteză finală. Cel puțin conceptual, încercăm să ne prelungim în viața de apoi bucuriile, să atenuăm neîmplinirile și să eliminăm necazurile, să proiectăm peisaje, obiecte și obiceiuri care aparțin mediului terestru, să ne inventăm o nouă narațiune. Fiecărei culturi și fiecărei epoci îi corespunde un discurs specific despre o realitate transcedentală care se lasă anticipată și actualizată permanent. Indiferent de abordare – magie, religie, filozofie, știință, dietă sau credință – omul a refuzat să accepte efemeritatea vieții și și-a construit, cel puțin în imaginar, o lume mai bună.

Prin exemplele Sale, Isus insistă asupra modului cum ne raportăm la acestă viață: a) fiul risipitor și-a irosit-o; b) fratele ascultător și-a neglijat-o; c) ispravnicul necredincios și-a periclitat-o; d) bogatul nemilostiv și-a pierdut-o; e) săracul Lazăr și-a prelungit-o. Isus este foarte clar în acestă privință: suntem niște administratori iar a doua șansă nu mai există. Dumnezeu oferă multe șanse în viața acesta dar odată consumată, nu mai există nicio posibilitate de prelungire în afara celor două momente eschatologice: revenirea și învierea. Concepția despre sufletul nemuritor, rai și iad a fost ironizată de Isus în parabola bogatului nemilostiv. Ulterior s-a adăugat și purgatoriul, invenție medievală, ca soluție pentru marea majoritate a păcătoșilor care nu meritau pedepsele infernului dar nici, imediat, bucuriile paradisului.

În ce a constat greșeala celor patru personaje invocate de Isus? Fiul risipitor s-a crezut stăpânul moștenirii dar în final s-a trezit fără ea, gol și lipsă, ca Adam în Eden. Fratele ascultător s-a considerat robul moștenirii iar în contextul banchetului s-a trezit sărac, frustrat și nefericit. Ispravnicul necredincios a crezut că poate gestiona iresponsabil moștenirea, de aceea a fost concediat dar a reușit cumva să rezolve tensiunea. Bogatul nemilostiv a trăit egoist și alienat întreaga viață și prin urmare s-a trezit singur în iad, regretând consumarea vieții. Isus a folosit fiecare exemplu pentru a transmite un anumit mesaj, însă tema comună a celor trei parabole este că trebuie să treci testul responsabilității în această viață dacă visezi la prelungire…

Totuși, Isus a evidențiat un singur personaj, cel mai puțin probabil dintre toți, pe ispravnicul necredincios tocmai pentru că a conștientizat abisul, că nu există a doua șansă și că trebuie să facă ceva urgent pentru a se salva și a-și asigura un viitor decent. Isus spune că a fost foarte înțelept după principiu că “fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți decât fiii luminii.” (Luca 16,8)   De ce sunt mai înțelepți? Pentru că știu că nu există a doua șansă, că au o singură viață la dispoziție iar aceasta trebuie s-o trăiască intens și dinamic.

Credincioșii n-au asemenea dileme: în caz de eșec ei cred că mai au o șansă, o ultimă supapă: viața de apoi! Zâmbesc superior când privesc încercările disperate ale fiilor veacului acestuia de a-și prelungi viața cu ajutorul tehnologiei și științei, considerând că este inutil asemenea demers. Tocmai pentru că sunt victimele unei asemenea iluzii, credincioșii sunt rareori capabili să trăiască plenar și responsabil în acestă viață, mizând pe o a doua șansă. Însă Isus este foarte explicit în această privință: dacă n-ai gestionat onorabil 70-80 de ani, cine-ți va încredința o veșnicie?

Procedura lui Dumnezeu este foarte corectă și eficientă: fiecare hotărește în dreptul lui dacă va beneficia sau nu de prelungirea vizei, și dacă în noua perspectivă va fi satisfăcut de rezultatele sale. Apelul lui Isus este incredibil de practic: gestionați-vă foarte bine timpul, banii, sănătatea, oportunitățile, talentele și influența pentru că numai așa veți reuși să vă asigurați viitorul.

11 Jan 2013: Iluzia ultimei sanse: 14. Testul Vietii de Apoi – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. adrian says:

    Ce ar mai ramane de spus atunci cand tonurile gri coplesesc alb-negrul deciziilor transante? Ma intreb, in ce masura simtul responsabilitatii se poate acomoda cu cenusiul existentei cotidiene.

  2. spartan says:

    Plecând de la înțelepciunea dovedită a „fiilor veacului acestuia” vs. non-combatul voit practicat de creștinii care parcă așteaptă distrugerea pământului am făcut un mic exercițiu de imaginație.
    Cum ar arăta Noul Pământ dacă numai adventiștii (din toate timpurile) ar fi mântuiți. Am ajuns la concluzia că am avea o societate în care nu mi-aș dori să trăiesc:
    – un procent foarte mic de oameni cu adevărat inteligenți și dezvoltați
    – foarte puțini oameni cu viziune
    – oameni de afaceri, doar câțiva
    – profesori, doctori, arhitecți, etc. … virgulă și ceva
    – 0 câștigători de premii Nobel
    – 0,0… personalități care au schimbat fața lumii cu ceva special

    dar am avea:
    – mediocri, cât cuprinde
    – frustrați la greu
    – milioane de „copii mari” care la orice problemă ar căuta-o pe mama EGW să îi consilieze
    – peste 90% oameni care nu și-au atins potențialul pe acest pământ
    – mulțimi de „analfabeți” care nu au citit decât Biblia și eventual TV de EGW

    Îmi e tare greu să cred că Dumnezeu așa își imaginează noua societate pe care dorește să o întemeieze în Mileniu. Practic ar fi un regres față de societatea contemporană, iar acest lucru este imposibil de acceptat ca fiind dorit și posibil.
    Numai de aici se poate vedea falimentul moral, educațional și intelectual în care ne scăldăm în timp ce strigăm din toți rărunchii că suntem „the best”, singurii care am descoperit scara spre cer.

    Mari surprize vor fi, așa cum sublinia Sorin, pentru cine va vedea ceata celor mântuiți. Om fi noi „credincioși” dar aș prefera să mă întâlnesc acolo cu , Newton, Galileo, Da Vinci, Gandhi, maica Tereza decât cu 99% dintre „frații” mei.

  3. spartan says:

    Vor fi trei categorii de pământeni care vor primi „sentința” finală:

    1. Cei mai fericiți: mântuiții, cei care au înțeles cum să trăiască moral și folositor viața aceasta, iar apoi i-au ajutat și pe alții în a-și găsi un sens în viață și a-și dezvolta caractere nobile. Au dovedit că pot, vor primi mai mult!

    2. Categoria „ispravnicul nedrept”. Nu vor vedea cerul, dar s-au bucurat de viața pe care au avut-o pe acest pământ pe care au trăit-o la maxim (nu neapărat în imoralitate!), dar fără a avea pretenții de moștenitori cerești. Vor recunoaște lucrul acesta: au pierdut veșnicia, dar au trăit intens cele câteva zeci de ani primite în dar.

    3. Categoria „plecați, nu vă cunosc”. Este formată din cei care al făcut cea mai deznădăjduită , cea mai falimentară, cea mai lipsită de avantaje ALEGERE! Au ales să nu trăiască plenar nici viața aceasta, trăind prost și fără bucurie, dar nici nu vor pupa veșnicia, pentru că au dovedit că nu au putut administra 70-80 de ani de existență… darămite veșnicia! Cine va forma grosul acestei categorii? Nu păgânii, nu criminalii, nici curvele ci creștinii limitați în forme și obiceiuri fără fond, care doar s-au prefăcut că sunt creștini și care nu au cunoscut nici bucuriile vremelnice ale acestei planete.

    Mi se face părul măciucă imaginându-mi această scenă: să crezi ferm ani de-a rândul că ești bun, moral, un creștin impecabil, să îți refuzi bucurii și satisfacții așteptând cerul iar apoi să vezi că prăjitura ți-a fost luată de la gură și dată altuia. Brrrr!

  4. Apocalipsa amânată din luna decembrie a arătat câtă pasiune poate stârni un subiect de acest gen. Este drept că unii au așteptat cam bulversați, alții au ignorat evenimentul, iar „cei aleși” știau că nu se va întâmpla nimic. Nu fiindcă cei din urmă nu ar aștepta, ci fiindcă stilul de așteptare diferă. Elementul comun este doar iresponsabilitatea. În timp ce mayașo-mania a scurtcircuitat mințile multora, apocalypso-mania a paralizat pe alții.
    Cei care și-au concentrat atenția în mod instinctual pe pe „Împărăția care va să vină” depun eforturi sisifice să anihileze tentațiile Împărăției de dincoace. Sursa lor de existență este doar așteptarea, nu și implicarea. Cu cât aștepți mai mult, cu atât primești mai bine! Cu cât „muncești” mai mult la … așteptare, cu atât porțile „Împărăției” se deschid mai bine. Și mai repede…

    Mă întreb dacă un Martin Luther King ar fi putut să se nască vreodată într-o colectivitate „așteptătoare”? Sau un Bonhoeffer? Sau poate o Rosa Park? Norocul lor că s-au născut acolo unde trebuie. Și au crezut ce trebuie. Altfel nimeni nu ar fi auzit de ei…

  5. Damarys says:

    S-a spus la un moment dat in prezentare ca vor fi in Împaratie cei care nu au crezut niciodata ca va exista o viata vesnica. Nu inteleg cum intra in aceasta ecuatie jertfa lui Hristos, nasterea din nou, credinta etc. Poate exista mantuire pe baza responsabilitatii, excluzand celelalte?

    *Si cred ca Sorin Petrof nu s-a referit la nu stiu ce triburi salbatice, păgâne.

  6. sorinpetrof says:

    Parabola lucrătorilor viei este foarte relevantă în acest context. Dacă Stăpânul este bun și are și alte criterii pentru accesul indivizilor în Impărăția Sa, atunci cine suntem noi să-i spunem cum ar trebui să-i mântuiască? Jertfa lui Isus este valabilă oricum pentru întrega omenire; fără ea nimeni nu intră acolo. Nașterea din nou, credința n-au conotații denominaționale ci sunt chestiuni personale și experimentale. Dar că majoritatea celor care vor fi acolo intră în categoria “ignoranților” în ale teologiei și bisericii, ăsta e deja un fapt și nu o probabilitate.

  7. adrian says:

    Pe de alta parte, cati dintre adevaratii teologi s-ar numara printre cei ignoranti in cele ale credintei si renasterii spirituale?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s