16. Provocarea lui Isus

Posted: January 26, 2013 in Rezumate

Isus a făcut cea mai radicală afirmație despre Sine din toată galeria fondatorilor și eroilor religioși: S-a făcut pe Sine una cu Dumnezeu: “Eu și Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30); “Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9) Învățații vremii au înțeles perfect direcția și consecințele acestor afirmații, de aceea L-au acuzat de blasfemie și L-ar și fi executat pentru asta: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentrucă Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 10:33) Isus nu S-a prezentat pe Sine ca un mesager, profet, mesia sau chiar un fiu de Dumnezeu ci nici mai mult, nici mai puțin exact ca Dumnezeul VT: “Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt!” (Ioan 8:58; vezi și Exod 3,14)

Pe baza acestor afirmații trilema lansată de C.S. Lewis rămâne până-n ziua de astăzi argumentul apologetic preferat în privința identitătiții lui Isus: nebun, înșelător sau Domn dar nu poare fi un simplu activist social sau un mare învățător moral. Afirmațiile lui Isus au fost făcute în contextul în care evreii aveau o viziunea foarte dogmatică și definitivă despre Dumnezeu. Afirmația, ‘ați auzit că s-a zis… dar Eu vă spun…’ se înscrie în dinamica demersului lui Isus de a face tranziția de la o paradigmă la alta, de la modelul patriarhal al VT spre modelul parental al NT. Dumnezeu nu mai trebuie perceput ca patriarhul suprem ci ca părinte veșnic.

Chiar istoria VT confirmă o anume “evoluție” a imaginii divine: de la despotul punitiv din vremea lui Iosua la păstorul discret din timpul lui Osea. Însă NT este cel care aduce o cu totul altă lumină în privința dumnezeirii. Începând cu Isus și terminând cu Pavel, Dumnezeu se prezintă într-o altă ipostază. Ce imagine putea folosi Isus pentru a ne familiariza cumva cu o noțiune atât de abstractă cum este ideea de Dumnezeu? Conducător, împărat, sacerdot, forță, duh, judecător, jandarm etc? Ce imagine a autorității este cea mai potrivită în acest sens?

Dintre toate simbolurile investite cu autoritate Isus l-a ales pe cel mai comun și ontologic cu putință: imaginea părintelui. Cum e Dumnezeu? Dumnezeu este ca un tată… Relația filială este relația cea mai esențială dar și cea mai complexă relație terestră. Un copil va fi avantajat sau handicapat în ‘scrierea’ narațiunii personale de o anumită imagine a părintelui: fie îl va inspira fie îl va bântui în viață dar cu siguranță că nu va putea să evite această interacțiune.

Există câteva surse de unde ne provin imaginile pe baza cărora ne vom redacta narațiunea despre Dumnezeu: familia, religia, cultura și experiența. Dacă le analizăm cu atenție avem toate șansele să  identificăm acele componente de bază ale concepției noastre despre Dumnezeu. Prima imagine ne-o formăm în familie așa că în funcție de atmosfera, interacțiunea și educația de acolo vom avea o imagine mai rezonabilă sau mai deformată. Imaginea părintelui autoritar, absent, tipicar, relaxat, abuziv, permisiv, democrat etc., se va reflecta într-o anumită măsură și în relația cu Dumnezeu. ÎL vom percepe pe Dumnezeu și prin acest filtru al imaginii parentale.

A doua imagine provine din mediul religios. Este imaginea cea mai pregnantă și care persistă cel mai mult în psihicul individului. Explicația rezidă în realitatea că imaginea religioasă a lui Dumnezeu face parte dintr-o narațiune mai complexă. Nu este o imagine de sine stătătoare, insulară și cu caracter subiectiv așa cum este imaginea socială din familie ci se prezintă ca o imagine obiectivă, dogmatică, imuabilă. Religia are pretenția de a dezvălui ‘adevărata’ față a lui Dumnezeu. Aici fiecare religie crează și proiectează imagini religioase în funcție de ‘materialele’ pe care le are la dispoziție: tradiții, ritualuri, dogme etc. Cert e că imaginea religioasă a lui Dumnezeu are cea mai mare influență asupra psihicului credinciosului și-l va ajuta sau împiedica în dezvoltarea sa spirituală.

A treia sursă este de natură culturală. În acest context Dumnezeu este și un ‘produs’ cultural în sensul că oamenii îL percep pe Dumnezeu și prin filtrul culturii din care fac parte. Dumnezeul unui animist nu seamănă cu divinitatea abstractă a unui occidental sau cu versiunea patriarhală a unui oriental. Chiar și conceptul de părinte este diferit interpretat iar cultura fiecărui popor are propriile mecanisme hermeneutice pentru furnizarea unei anumite imagini.

A patra sursă a imaginilor despre Dumnezeu provine din experiența personală. Cotidianul, interacțiunile de tot felul, provocările vieții au darul nu doar de a testa concepția despre divinitate dar și de a modela, revizui și modica imaginea prestabilită din familie sau formată în biserică. Pentru unii, experiențele cotidiene fie confirmă concepția despre Dumnezeu fie o contestă: vezi agonia lui Iov sau modul în care percepem răspunsurile, sau lipsa lor, la rugăciuni.

Problema apare atunci când se pleacă de la premisa că imaginea posedată este obiectivă, imuabilă și definitivă și când realitatea înconjurătoare trebuie interpretată sau ajustată prin intermediul acestei concepții. Inevitabil, având o asemenea aplecare, se vor găsi confirmări la tot pasul și nu vei fi tulburat de nicio dilemă. Ce te faci atunci când experiența personală sau interacțiunile cotidiene nu-ți confirmă imaginea ci din contră o pune sub semnul întrebării? La ce renunți? Ce adopți?

Scopul acestor observații, ușor aride pe alocuri, este acela de a creiona ceva din complexitatea imaginii lui Dumnezeu așa cum se prezintă acesta în percepția noastră. Analiza spectrală a acestei imagini indică spre surse multiple: familie, religie, cultură, experiență. Când ne gândim la Dumnezeu ca la un părinte trebuie să ne întrebăm cum s-a format această imagine în mintea nostră, care sunt filtrele care stau la bază și dacă într-adevăr imaginea este corectă. Acest exercițiu este extrem de necesar pentru progresul nostru spiritual.

Care este criteriul de selecție a acestor imagini? Familia, religia, cultura, experiența, pe cât de determinate și cruciale sunt nu pot constitui un criteriu obiectiv și definitiv. Cele patru surse deși ne pot ajuta și furniza material imaginativ, simbolic totuși nu au valoare autoritativă, finală. Ar trebui să existe un criteriu exterior, obiectiv prin care orice imagine ‘producție personală’ sau ‘producție de import’ să fie testată, revizuită, ajustată, modificată sau chiar abandonată.

Singurul care a pretins că reflectă imaginea lui Dumnezeu este Hristos. Se prezintă pe Sine ca unicul filtru iar hermeneutica biblică trebuie să fie inevitabil hristocentrică. Fără un asemenea criteriu sfârșim în sectarism, fundamentalism, relativism sau scepticism. Dumnezeu nu e o idee abstractă sau un bătrăn cu barbă albă. Dumnezeu este o ființă complexă pe care doar Isus a promis să o descopere pe înțelesul nostru. Iar prima imagine pe care El a folosit-o în acest demers a fost imaginea părintelui.

Predica de pe Munte poate fi interpretată și ca o primă secvență din cadrul demersului lui Isus de a rescrie narațiunea despre Dumnezeu într-o nouă morfologie. Utilizând imagini familiare Isus își provoacă audiența să depășească imaginea transcedentă a Dumnezeului din vechiul legământ și să adopte realitatea imanentă a Celui care aduce un nou legământ. Mizând pe instictele părintești ale fiecărui ascultător Isus îndemână la comparații prin contrast: “Deci, dacă voi, cari sînteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Cu alte cuvinte, tot ce este superlativ în relațiile voastre pământești, limitate, nu reprezintă decât o modestă tentativă de a-L percepe pe Dumnezeu. Și cu toate acestea, numai din acest punct poate începe demersul de a rescrie narațiunea personală. Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru iar noi copiii Săi care sunt efectele și consecințele acestei realități?

25 Jan 2013: Iluzia ultimei sanse: 16. Provocarea lui Isus – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s