Archive for February, 2013

18. Probabilitatea căderii

Posted: February 9, 2013 in Rezumate

Începând cu v.12 Isus abandonează “fotografia” oficială a familiei pentru a opta în favoarea unui instantaneu; efectiv apasă pe trăgaciul literar al narațiunii lansând evenimentul declanșator, astfel deschizând cutia Pandorei. Din acest moment narațiunea explodează, pare că iese de sub control, confirmând încă o dată că există o altă dimensiune a relațiilor de familie, ascunsă privitorilor. Isus îndepărtează vălul aparențelor și respectabilității convenționale și ne plasează în zona cea mai complexă a speciei umane – relațiile. În contrast cu celelalte mamifere omul este capabil de cele mai sofisticate interacțiuni posibile. De la naștere și până la moarte omul experimentează sejurul vieții în secvențe de timp modelate de aceste relații: ele nu doar îl definesc dar îi și determină cursul vieții în funcție de calitatea lor.

Isus pleacă de la o premisă extraordinară: problema fundamentală a omului este de natură relațională. Evreii credeau că aveau o problemă ceremonială, grecii una culturală iar romanii politică. Aspectele sociale, economice, politice, militare, ecologice, religioase, etc., sunt doar simptome, manifestări inevitabile ale unei acute crize de relaționare. Cainizarea societății apare atunci când individul își întrerupe relația cu divinitatea și și-o fracturează cu aproapele. Este preludiul potopului! Isus nu oferă nicio motivare sau justificare gestului fiului cel mic. Însă maniera de a formula rebeliunea este extrem de sugestivă: nu doar că pleacă brusc de acasă, refuză asumarea obligațiilor filiale sau intră în combinații dubioase, el pretinde partea de avere cuvenită. Prin această cerere fiul vizează două persoane: tatăl și fratele mai mare; pe tatăl îl declară mort, pe frate indezirabil. Doar printr-un singur gest fiul cel mic reușește performanța rezilierii relațiilor familiale. Partea de moștenire cuvenită e doar pretextul; cauza adăncă rezidă în relația compromisă cu tatăl și fratele.

(more…)

Advertisements

17. Mitul originilor

Posted: February 2, 2013 in Rezumate

Isus Își începe parabola prin cel mai natural prolog: “un om avea doi fii” (Luca 15,11). La prima vedere pare doar o platitudine, ceva de la sine înțeles atunci când abordezi ideea de familie: cu sau fără copii, există o anume relație sau nu există nimic. Afirmația lui Isus este complet neutră, lipsită de orice conotație sau tendențiozitate: cum erau membrii familiei? Fericiți/nefericiți, necăjiți sau prosperi? Fără alte amănunte afirmația introductivă e doar o banală observație. Traducerea digitală a versetului 11 ar arăta ca o fotografie frumoasă de grup: toată lumea zâmbește, adoptă postura corectă, decentă, fotogenică, încremenește într-un moment de euforie auto-impusă, după care se revine brusc la realitate. Fotografiile însă trasmit un mesaj deformat și exagerat tocmai pentru că sunt regizate. Instantaneele sunt secvențele veritabile care surprind corect și fidel realitatea însă acestea sunt evitate de protagoniști dar vânate de “paparazzi”.

Mesajul nerostit al versetului 11 este că familia nu se poate reduce la o noțiune abstractă, ideală sau imaginară, ca o secvență fotografică surprinsă într-un moment atent pregătit. Ceea ce vrea să spună Isus este că ceea ce urmează după, adică versetul 12, este inevitabil; că în spatele fotografiei se ascunde o altă lume, invizibilă privitorilor, de fapt adevărata narațiune a familiei. Și Sabatul tot un fel de fotografie este, imaginea oficială a bisericii; cu mici excepții, fotografia este destul de reușită iar dacă se mai și transmite în direct, on-line, efectul e copleșitor! Însă imaginea este deformată și exagerată și nu reflectă decât o secvență temporală din realitatea respectivă. Ceea ce a fost înainte și ce va urma după, adică experiența săptămânală se numește realitate. Acolo se desfășoară experiența autentică, pozitivă sau nu. În acest context, și-n această accepțiune, Sabatul este o doar experiență imaginară.

(more…)