Archive for April, 2013

26. Sclavia ascultării

Posted: April 27, 2013 in Rezumate

Parabola lui Isus ne obligă la revizuirea concepției nu doar despre Dumnezeu dar și despre noi înșine. Isus expune caracterul ireproșabil, suprinzător al tatălui dar și motivațiile oculte, dubioase ale fiilor. În acest sens nu noi interpretăm parabola ci parabola ne interpretează pe noi, inițiează exegeza motivațiilor noastre. Concluzia este că trebuie s-o luăm de la zero, să construim din nou, să rescriem narațiunea însă foarte puțini sunt dispuși să meargă pe acest drum (vezi Nicodim). Trebuie plecat de la premisa că nu știm mai nimic despre Dumnezeu iar ceea ce știm e deja viciat, alterat.

Este exact simțământul experimentat de fiul risipitor când ajunge acasă. În loc să fie întâmpinat de kazzazah este îmbrățișat de tatăl; în loc să fie trimis la muncă este invitat la ospăț; în loc să primească salopeta muncitorului primește onorurile fiului. Risipitorul rămâne bulversat de această răsturnare de situație și pentru prima dată în viață își dă seama că tot ce-a știut despre tatăl fusese fundamental greșit. Imaginea fusese construită pe nisipul mentalităților și percepțiilor culturale, tribale, iar acum în momentul culminant al crizei, această construcție se năruise.

(more…)

Advertisements

Aspectul cel mai controversat al parabolei nu constă în atitudinea fiilor ci în reacția tatălui vis-a-vis de rebeliunea fățișă sau mocnită a acestora. Scopul parabolei este să-l descopere pe tatăl în contextul crizei păcatului iar Pavel explică acest paradox în felul următor: “dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Rom.5,20). Alienarea fiilor n-a făcut altceva decât să-l aducă pe tatăl chiar mai aproape. Dumnezeu a plecat în căutarea fiilor pierduți și nimic sau nimeni nu-l va putea opri pentru a atinge acest obiectiv. Căutarea fiilor pierduți nu s-a oprit la cruce; de acolo a început într-o cu totul nouă formă.

Însă Isus nu s-a rezumat doar la aceasta. Demersul Său n-a vizat doar reconfirmarea compasiunii și preocupării divine față ce cei pierduți. Evreii știau de la Moise că Dumnezeu e bun, milostiv, iertător și iubitor; ceea ce ei nu puteau înțelege era până unde este Yahweh dispus să meargă în această direcție. Esența demersului lui Isus a constat în eliberarea lui Dumnezeu din constrângerile culturale, tradiționale, dogmatice, religioase. Cel mai bun exemplu în acest sens este VT. Întotdeauna această colecție de cărți a generat discuții și controverse datorită imaginilor contradictorii despre Dumnezeu.

(more…)

24. Eliberarea lui Dumnezeu

Posted: April 13, 2013 in Rezumate

A te întoarce la Dumnezeu în secolul I însemna convertirea la Iudaism. Dumnezeu nu putea fi perceput fără interfață iar Iudaismul era interfața oficială: “mântuirea vine de la Iudei”. Isus recunoaște preemineța Iudaismului în economia mântuirii. Evreii au parcurs ideologic, etapele principale ale evoluției conceptului de Dumnezeu: de la politeismul inclusivist, spre henoteismul de tranziție și până la monoteismul exclusivist. În contextul multiculturalismului greco-roman, monoteismul iudaic era catalogat ca o atitudine religioasă fundamentalistă, obscurantistă, exclusivistă. Însă Hinduismul cu cele 30 de milioane de zeități poate fi la fel de fundamentalist, obscurantism sau exclusivist.

Multiculturalismul are avantajele lui: respectul pentru fiecare tradiție culturală, lingvistică, religioasă, inclusivismul, egalitarianismul, etc. Însă pentru a realiza acest compozit social, în alchimia culturală trebuie impus relativismul ca ingredient de bază. Adevărul trebuie să fie relativ, fiecare are versiunea lui, narațiunea este personală, toată lumea are dreptate. Într-un asemnea mediu cultural pretenția că deți adevărul e privită cu suspiciune. Orice religie care se pretinde deținătoarea adevărului suprem, care se consideră suprerioară față de celelelte sinteze religioase, care promovează o viziune unică asupra lumii este considerată fundamentalistă.

(more…)