25. Înlăturarea vălului ideologic

Posted: April 20, 2013 in Rezumate

Aspectul cel mai controversat al parabolei nu constă în atitudinea fiilor ci în reacția tatălui vis-a-vis de rebeliunea fățișă sau mocnită a acestora. Scopul parabolei este să-l descopere pe tatăl în contextul crizei păcatului iar Pavel explică acest paradox în felul următor: “dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Rom.5,20). Alienarea fiilor n-a făcut altceva decât să-l aducă pe tatăl chiar mai aproape. Dumnezeu a plecat în căutarea fiilor pierduți și nimic sau nimeni nu-l va putea opri pentru a atinge acest obiectiv. Căutarea fiilor pierduți nu s-a oprit la cruce; de acolo a început într-o cu totul nouă formă.

Însă Isus nu s-a rezumat doar la aceasta. Demersul Său n-a vizat doar reconfirmarea compasiunii și preocupării divine față ce cei pierduți. Evreii știau de la Moise că Dumnezeu e bun, milostiv, iertător și iubitor; ceea ce ei nu puteau înțelege era până unde este Yahweh dispus să meargă în această direcție. Esența demersului lui Isus a constat în eliberarea lui Dumnezeu din constrângerile culturale, tradiționale, dogmatice, religioase. Cel mai bun exemplu în acest sens este VT. Întotdeauna această colecție de cărți a generat discuții și controverse datorită imaginilor contradictorii despre Dumnezeu.

Dacă imaginea lui Yahweh din VT ar fi coerentă și unitară, atunci indiferent de compoziția ei cromatică luăm textul ca atare. În panteonul global al zeilor s-ar fi găsit un loc și pentru divinitatea evreilor. Dacă celelalte zeități sunt consecvente cu imaginea lor, fără modificări de-a lungul timpului, și sunt previzibile în acțiuni, Yahweh este oricum, numai previzibil și consecvent nu. Care este semnificația acestor contradicții? Dacă suntem ispitiți să apelăm la adjectivul “aparent” pentru a atenua efectul acestor contradicții, asta nu va rezolva problema. Contradicțiile nu sunt aparente ci sunt foarte evidente.

Biblia este o compilație de scrieri, stiluri și mentalități. Fiecare autor l-a perceput pe Dumnezeu prin lentilele culturale și ideologice ale vremii (de ex. vezi Iosua vs. Iona; Levitic vs. Isaia). Toți vorbesc de același Dumnezeu dar imaginile sunt diferite. Care este explicația? De ce Dumnezeul lui Iosua este etnocentric iar cel al lui Iona universalist?      De ce religia din Levitic este preponderent rituală iar cea din Isaia foarte etică? Dumnezeu încerca să străpungă vălul mentalităților și condiționării culturale. Unii autori, iar ulterior cititori, au fost dispuși să înlăture mai mult sau mai puțin din acest văl, alții deloc.

Înlăturarea definitivă și totală a acestui văl ideologic se face doar în Hristos (vezi 2 Cor. 3). Dacă VT nu este citit prin lentilele revelației lui Hristos atunci rămânem mai departe în paradigma vechiului legământ, slujitori ai literei și nu ai spiritului. Vechiul model este centrat pe literalism, etnocentrism, favoritism, formalism. Pavel demontează acest model prezentând o altă viziune despre Dumnezeu bazată pe o nouă hermeneutică, cea a Duhului și nu a literei (vezi hermeneutica lui Pavel în Gal.4,21-31). Dacă Duhul a inspirat Scriptura tot El ar trebui s-o și interpreteze.

După canonizarea celor două colecții de cărți, VT și NT, evreii și creștinii au restricționat accesul și călăuzirea Duhului în privința textului, acesta fiind interpretat doar de rabini și teologi pe baza unor reguli fixe de interpretare. Textul a fost sigilat în dogme și exegeze iar Duhul marginalizat. Rabinul și Teologul au devenit substitutul Duhului pe pământ; ei au ultimul cuvânt în privința textului. Avem nevoie de reguli și principii de interpretare dar ultimul cuvânt nu trebuie să-l aibă vreo dogmă, teolog, profet sau denominațiune ci Duhul. Doar El ne poate conduce în tot adevărul (Ioan 16,13).

Atunci când interpretăm VT prin lentilele revelației lui Isus și călăuziți de Duhul Sfânt, vom putea recupera imaginea lui Dumnezeu, nealterată de mentalități și ideologii; vom descoperi că în ciuda percepțiilor diferite ale autorilor biblici, există o singura imagine iar  aceasta este imaginea lui Hristos. El este Dumnezeul din VT și NT. Dacă a fost perceput diferit sau dacă I s-au conferit acțiuni și atribute contradictorii și stranii atunci avem de-a face cu o proiecție culturală și nicidecum cu imaginea corectă a lui Dumnezeu.

Cu cât imaginea lui Dumnezeu seamănă suspect de mult cu contextul cultural în care a fost scris textul, cu atât mai mult trebuie să fim prudenți în a accepta-o fără rezerve. Pe de altă parte, cu cât imaginea promovată este contra-culturală față de așteptările audienței e clar că avem de-a face cu o rectificare de imagine. Putem găsi asemenea tendințe și în VT dar mai ales NT reflectă această schimbare de paradigmă. De exemplu, porunca “nimiciți întreaga cetate!” nu era deloc neobișnuită pentru standardele vremii; orice zeitate canaanită sau olimpiană s-ar fi regăsit fără problemă în această ipostază.

Însă atunci când cineva afirmă în sec.I, la îndemnul de a distruge o cetate, că cei care sugerează acest lucru nu știu de ce duh sunt mânați (Luca 9,52-56), atunci ar trebui să se aprindă un beculeț roșu. Aici avem de-a face cu o imagine contra-culturală, care nu poate fi produsul unei mentalități specifice vremii. Tocmai asta a demonstrat Isus. Mesajul, atributele, acțiunile promovate de El sunt așa de radicale încât reacția publicului a fost pe măsură – Isus trebuie să moară. Asta reflectă o problemă profund umană, faptul că nu suntem în stare să acceptăm adevărata imagine a lui Dumnezeu.

Oamenii au încercat să adapteze, să umanizeze imaginea lui Dumnezeu iar rezultatul a fost sinistru: un Dumnezeu făcut după chipul și asemănarea omului. Acest Dumnezeu avea să reflecte viciile și virtuțile cu care omul se simțea comfortabil și în siguranță. Așa cum Zeus reflecta atributele și pasiunile grecului obsedat de violență și sex, la fel și Yahweh avea să reflecte etnocentrismul și exclusivismul evreului. Asta aștepta audiența din partea lui Isus, promovarea unei imagini familiare, cu care să se poate identifica; un tată care ar fi reacționat exact cum ei ar fi făcut-o dacă erau în locul lui.

Însă tatăl din parabolă care aleargă în întâmpinarea fiului pierdut și care-i redă statutul de fiu era o imagine “prea de tot” (Ioan 6,60) pentru o parte a audienței lui Isus. Unii au acceptat revelația, cei mai mulți nu. Acest gen de imagine are darul polarizării nuanțate – ori o accepți cu bucurie, ori o respingi cu groază. A afirma în sec. 21, într-un context secular, că Dumnezeu nu putea organiza și coordona un genocid, epurare etnică sau invazie teritorială este un truism, un adevăr banal, evident care nu merită enunțat. Însă unii  promotori religioși, nu doar că nu acceptă acest lucru dar vor să demonstreze contrariul.

Aceștia țin să raționalizeze și să nuanțeze această poziție, devenind apologeții imaginii brutale despre Dumnezeu. Nu întâmplător Isus îi numește înțelepți pe fiii veacului acestuia și nu pe fiii luminii. Parabola lui Isus ne obligă să ne revizuim drastic concepția despre Dumnezeu. Atât de radical este discursul Său încât o cosmetizare sau nuanțare a imaginii curente este complet inutilă. E nevoie de o nouă abordare, o altă narațiune, un fundament diferit. Trebuie reconstruit de la zero, plecat de la premisa că nu știm nimic despre Dumnezeu iar ceea ce știm este deja alterat, viciat. Este exact simțământul fiului risipitor când ajunge acasă, atunci când îl vede pe tatăl său în adevărata lumină.

19 Apr 2013: Iluzia ultimei sanse 25: Inlaturarea valului ideologic – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. foolfield says:

    Daca valul ideologic a devenit una cu (inter)fata?

  2. sorinpetrof says:

    Ideologia poate fi un instrument sau doar un ansamblu de idei si conceptii. Depinde cu ce scop este utilizata. Gramatical, o fi substantiv comuni feminin, insa conceptual este neutru.

  3. Stevanky says:

    Fără nici o îndoială, Isus este imaginea perfecta a lui Dumnezeu. Atitudinea lui demonstreaza cum este Tatal: “cine m-a vazut pe mine, a vazut pe Tatal”. Doar in El “valul” se poate da la o parte.
    Am insa niște întrebări:
    1. Isus ar fi distrus Sodoma si Gomora cu foc?
    2. Isus l-ar fi pedepsit cu moartea pe Uza?
    3. Isus ar fi exterminat pe canaaniti de la cel mai bătrân pana la cel nenascut?
    4. Isus ar fi pedepsit cu moartea pe Anania si Safira?
    5. Cum înțelegem episoadele de pedepsire cu moartea care par a fi inițiate de YHVH?
    Eu doar întreb. In spatele întrebărilor nu se ascunde nici o presupozitie.
    Fără nici o îndoială, Hristos a venit pentru ca VT nu era suficient. Hristos este singura revelatie perfecta (in contextul pacatului) a lui Dumnezeu. De aceea vreau ca sa înțeleg mai bine imaginea lui YHVH din VT.

  4. sorinpetrof says:

    Stevanky, înțeleg dilema ta și am impresia că ești preocupat real de aceeastă problematică. Presupoziții avem cu toți, important e să nu le transformăm în concluzii. La primele patru întrebări răspunsul este NU. Isus niciodată n-ar fi făcut așa ceva iar atunci când a fost provocat de ucenici să acționeze în maniera brutală a VT le-a replicat că nu știu de ce duh sunt mânați. Aparent ar fi o problemă teologică, avem două atitudini radical opuse, ceea ce i-a condus pe mulți la idei bizare despre ce și cum în privința VT. Însă eu nu cred c-avem de-a face cu o dihotomie, deci n-are rost să navigăm în direcția asta pentru că ne scufundăm. Isus este același, ieri, azi și în veac, asta înseamnă că El era Yahweh din VT, prin urmare problema nu e teologică ci culturală. Accentul trebuie deplasat dintre Dumnezeu, furnizorul inspirației, spre scriitor, cel care a ambalat ideile în concepte, modele, mentalități specifice perioadei istorice respective. Portretul lui Dumnezeu din VT n-a fost “dictat” de sus ci a fost “desenat” de cel care a scris despre acele episoade. Era proiecția lui despre Yahweh și nu imaginea reală a lui Dumnezeu. Când oameni au început să-și mai schimbe imaginea despre Dumnezeu, scriitorul biblic vine cu alt “desen”. Dacă faci o comparație între “desenele” lui Iosua și cele a lui “Iona” îți dai seama că între timp s-a întâmplat ceva în zona mentalitățiilor și percepțiilor. Așa că dacă ești pregătit să accepți o explicație culturală în privința conceptelor și imaginiilor care nu sunt congruente cu Isus atunci cred că poți înțelege destul de ușor aceste episoade. Și mă refer la întrebarea cinci în mod special.

  5. Stevanky says:

    Sorin, multumesc pentru răspuns. Este satisfacator. Referitor la evenimente, acțiuni care au loc in VT, am ajuns la concluzia ca multe evenimente si acțiuni care nu puteau fi explicate, erau puse pe seama lui YHVH. Oricum, cu cât avansam in cărțile VT, putem observa ca revelatia este progresiva. Datorită acestei extraordinare prezentări, am început un studiu ca sa vad cum descrie fiecare carte din VT pe YHVH si in ce măsura se inlatura valul. Multam fain pentru aceste prezentări care provoacă o evaluare organica a credintei.

  6. Gili Antea says:

    Si astazi traim aceiasi drama”culturala”.Fiecare acolo unde se gaseste asculta o predica despre Dumnezeu si intelege asa cum pastorul este “format”cultural.Nu stiu prin ce miracol vom ajunge la o”singura credinta”?!

  7. Florin Laiu says:

    Dragă Stevanky,
    Iartă-mi amestecul, dar nu mă pot abţine să nu comentez anumite accente ale acestui subiect.
    Referitor la cele cinci întrebări, răspunsul meu este următorul:

    1. Isus ar fi distrus Sodoma si Gomora cu foc?
    R. Cel mai simplu răspuns ar fi o întrebare: Iisus ar distruge toată lumea cu foc, chiar aşa cum prevede Apocalipsa? Dacă nu Christosul preexistent a fost Cel care a distrus acele cetăţi canaanite (adaugă, rogu-te şi pucioasă!), atunci din partea cui veneau cei trei soli care vizitaseră pe Avraam şi au salvat pe Lot? De la Sarsailă? Sau poate cazul cetăţilor blestemate este un alt mit relatat de acel „păstor de capre din epoca bronzului”, care îşi imagina că urcă pe munte şi vorbeşte cu Dumnezeu? Yahwé/Christosul preexistent este oricum complice cu Moise (şi cu Iosua, etc.), de vreme ce nu i-a corectat prompt, ca pe Iona, sau ca pe fiii lui Zebedeu, muştruluindu-i zdravăn pentru că L-au înţeles atât de greşit! Mai degrabă să-L înţelegem pe Dumnezeu şi să-L acceptăm, chiar atunci când nu-L înţelegem, decât să încercăm să-L cosmetizăm, să-L culturalizăm, să-L facem corect politic.

    2. Isus l-ar fi pedepsit cu moartea pe Uza?
    R. Cine a fost Acela care dăduse lui Moise instrucţiuni amănunţite, întărite prin interdicţii clare, cu referire la chivot? Nici marele preot nu avea voie să atingă chivotul (simbolul tronului divin), nici măcar să-l privească; de aceea trebuia să intre în sanctuar numai în ziua ispăşirii şi cu multă tămâie (Lev 16:2.13; Nu 4:5-6; 1S 6:19). David s-a supărat pentru intervenţia evidentă a lui Dumnezeu (2S 6:8-10), exact aşa cum ne supărăm şi noi, că Dumnezeu ar fi fost nejustificat de sever – sau gândim că nu Dumnezeu a făcut-o, ci aceasta a fost interpretarea acelor autori antici, retardaţi cultural şi spiritual, care nu puteau pricepe mai mult. Nu doar Uza era vinovat, erau şi alţii vinovaţi. Ca dovadă, a doua oară când au adus chivotul în Ierusalim, totul s-a făcut diferit. Dumnezeu nu a trimis un nou profet să le explice motivul severităţii Sale, ci a doua oară au făcut totul după Lege (2S 6:12-15), nu cu carul cu boi (ca filistenii), ci purtat de leviţi şi cu jertfe de mulţumire. Această enervare cu privire la severitatea unor interdicţii, dublate de intervenţii divine tragice este cel mai bine surprinsă de Pavel (sau, mă rog, cine-o fi scris epistola) în Evrei 12:19-21, când vorbeşte despre reacţia poporului la Sinai: „ceice l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească (pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: ’Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata!’). Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: ‘Sunt îngrozit şi tremur!’”. Ca replică la această tendinţă omenească, apostolul subliniază că gloria noului legământ şi a sfinţeniei cereşti de care ne apropiem prin Christos este cu mult mai înfricoşată, iar consecinţele, pentru aceleaşi păcate, cu mult mai severe (v. 22-29).

    3. Isus ar fi exterminat pe canaaniti de la cel mai bătrân pana la cel nenascut?
    R. „Isus S-a întors spre ele şi a zis: ‘Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. Căci vor veni zile, când se va zice: ‘…ferice de cele care n-au născut…!’ Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’, şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?’” Citiţi în Apocalipsa despre „mânia Mielului” şi cum este descrisă ziua venirii Lui (Ap 6:15-17; 19:15, 21). La templul pământesc, doar a pocnit din bici; dar când va ieşi din templul ceresc, va pedepsi pe măsură: cei şapte îngeri cu acele vase mari (nu potire), ies din Templu, din porunca Lui, ca să le toarne peste locuitorii pământului. Pentru canaaniţi se pare că a fost o moarte mai uşoară. Nu pretind că ştiu răspunsul la toate implicaţiile unor astfel de pedepse generale, dar dacă Dumnezeu poate să şi-l revendice pe Samson, deşi a pierit cu filistenii (Jud 16:30; Ev 11:32), sau pe fiul lui Ieroboam, fiindcă era singurul suflet bun din acea familie (1Împ 14:13), nu am emoţii cu privire la adevărata finalitate a finalului. Viaţa aceasta nu are nici o valoare dacă este trăită în afara voiei lui Dumnezeu. Creatorul are dreptul s-o întrerupă (în mod direct sau indirect – prin voinţă permisivă), în orice clipă.

    4. Isus ar fi pedepsit cu moartea pe Anania si Safira?
    R. Dacă Iisus nu a pedepsit cu moartea pe cineva, în timpul vieţii Sale pământeşti, nu înseamnă că Anania şi Safira au fost doborâţi de un duh rău. Petru, care sub inspiraţie a rostit sentinţa decisivă, a afirmat că ei minţiseră pe Duhul Sfânt, care este Dumnezeu. Dacă sentinţa a venit de la Duhul Sfânt, nu contează dacă Iisus Însuşi, sau Duhul Vieţii, sau vreun înger care era de faţă le-a luat viaţa. Dacă percep pe Iisus doar ca pe un om blând, dar nu şi ca pe Christosul Dumnezeu, Suveranul universului, înseamnă că ratez şi teologia şi religia. Iisus a promis ucenicilor Lui că ei vor face lucrări mai mari decât a făcut El (In 14:12). Chiar dacă luăm hiperbolic aceste cuvinte, semnele care înconjoară persoana lui Petru în FA sunt într-adevăr uluitoare. Dumnezeu a dat apostolului cheile împărăţiei (Mat 16).

    5. Cum înțelegem episoadele de pedepsire cu moartea care par a fi inițiate de YHVH?
    R. Cred că atitudinea cea mai înţeleaptă este să înţelegem că, dacă Iisus, în dialogul cu Satan, S-a apărat cu „stă scris!”, noi nu avem o garanţie superioară, şi nu putem spune: „o fi scris aşa, dar probabil că aşa i s-a părut autorului, fiindcă nu i se descoperise adevărul!” Putem descoperi oarecare inadvertenţe în limbajul autorilor, în anumite date neesenţiale, în anumite percepţii subiective care nu impietează asupra mesajului şi integrităţii istorice şi teologice a celor scrise. Dar dacă presupunem că chiar atunci când Dumnezeu a vorbit pe Sinai, în faţa întregului popor, ameninţarea pedepsei capitale era o invenţie a lui Moise, ne rătăcim complet, deoarece autoritatea Scripturii este subminată. Imaginea lui Christos în Scripturi nu stă pe o bază exterioară Bibliei. Dacă subminăm autoritatea Scripturii, praful se alege de tot cristocentrismul şi de toată Evanghelia. Nu dintrodată, dar sigur.

  8. Florin Laiu says:

    Dragă Sorin,

    Am oarecare obiecţii la ceea ce eu percep ca accent umanist, harnackian în discursul de mai sus. (Dacă te îndoieşti de bunele mele intenţii, este mai bine să nu publici acest post).

    ZIci că „Yahweh este oricum, numai previzibil și consecvent nu.” Este acesta un adevăr universal recunoscut în teologie, sau doar percepţia ta sinceră, pentru că nu-L cunoşti suficient? Este Dumnezeul Noului Testament mai puţin paradoxal decât al Primului Testament?

    Dumnezeul lui Iosua şi Dumnezeul lui Iona nu sunt diferiţi. Ceea ce diferă sunt doar condiţiile, adică există o diferenţă între starea niniviţilor, care la strigarea lui Iona s-au pocăit, şi situaţia canaaniţilor, care în generaţia conchistei Canaanului îşi umpluseră măsura fărădelegii (Gen 15:16). Ierihonul, cheia şi poarta Canaanului, a fost avertizat ca şi Ninive, înconjurat de şapte ori în şapte zile şi de şapte ori în a şaptea zi (de treisprezece ori în total), dar numai familia Rahavei a fost salvată. Chiar crezi că cetăţenii Ierihonului cu regele lor nu înţelegeau semnificaţia tăcutei procesiuni? Rahav a fost martoră că până şi prostituatele ştiau ce minuni făcuse Dumnezeu cu Israel, iar canaaniţii se temeau foarte mult. Dar nu au acţionat ca niniviţii. Merseseră prea departe în păcat şi preferau mai degrabă să moară decât să fie supuşii unui zeu şi ai unui popor care susţineau cele zece porunci.

    Cei din alte cetăţi, văzând dezastrul Ierihonului, nu s-au pocăit. Şi-au meritat soarta, fără nici o discuţie. Când nici măcar teama de moarte nu-l mai determină pe cineva la o schimbare decisivă, ce se mai poate face cu el? Să-i povesteşti despre crucea lui Iisus? Să nu uităm că au fost unii care L-au văzut pe Iisus pe cruce, dar nu i-a impresionat cu nimic, ba încă îşi băteau joc de El. Nu toţi călcătorii de lege pot fi impresionaţi prin Evanghelia Crucii şi a iertării. Ca dovadă, chiar în creştinătate, nesocotirea îndrăzneaţă a voinţei lui Dumnezeu nu este un fenomen rar. Dacă generaţia de niniviţi contemporană cu Iona a fost Iertată, nu la fel s-a întâmplat cu niniviţii contemporani cu Naum, Ţefania, Ieremia etc., care au fost raşi de pe pământ, fiind cu atât mai vinovaţi, cu cât avuseseră înaintea lor exemplul bunicilor care se pocăiseră (paralelă la cazul Belşaţar vs Nebucadneţar).

    Cartea lui Iosua este împlinirea promisiunii lui Yahweh pentru Israelul eliberat din Egipt, iar cartea lui Iona este o lecţie de har faţă de neevreii care se apropiau de dezastru, dar care mai puteau fi recuperaţi. Nu sunt doi dumnezei sau două teologii, ci două subiecte diferite.
    Deasemenea, teologia lui Isaia nu contrazice teologia Leviticului. Unde anume este contradicţia? Leviticul a fost scris pentru cunoaşterea principiilor şi regulilor referitoare la curăţie şi sfinţire în domeniul ceremonial, fizic şi moral-spiritual; iar Isaia ca orice profet, nu face decât să confirme Legea, inclusiv Leviticul. Fireşte, nu repetă Leviticul, nu era necesar; dar Isaia este cât se poate de „leviticos”: nici un alt profet nu este mai furios pe mâncătorii de vietăţi necurate (Is 65:4-5; 66:17); deşi condamnă ceremoniile combinate cu fărădelegi, prevede menţinerea legilor levitice chiar în era ideală, în care şi goiimii aveau să se închine la Ierusalim (Is 2:2-3; 19:21,23; 56:6-8; 60:7; 66:20-21,23). Ba încă Sfântul lui Isaia este nemulţumit de faptul că nu I-au fost aduse la timp ofrandele, după legea levitică (Is 43:22-24). Leviticul este doar o parte din Tora lui Moise, în care accentul este pus pe morală şi legământ, iar ritualul este important pentru că slujeşte principiul religios şi moral, întreţinând relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele. Dacă ar fi adevărat că autorii inspiraţi erau cu basmaua pe ochi şi nu pricepeau ce voia Dumnezeu să le spună, din cauza mentalităţilor culturale, cel care iese cel mai şifonat din toată Scriptura este Însuşi Dumnezeu, inspiratorul revelaţiei, Care, ar fi dat astfel dovadă că n-a putut depăşi limitele spirituale ale mesagerilor Lui şi astfel ne-a lăsat să definim noi care este voia lui Dumnezeu, trecând peste litera şi spiritul clare ale Legii mozaice.

    Vălul din 2Cor 3:15 este pe mintea/inima evreilor care nu văd Slava Domnului (pe Christos) în Scripturi. Nu este un văl pe ochii autorilor VT. Iar dacă autorii inspiraţi au avut vreun văl pe ochi, fii sigur că noi, ăştia care suntem lipsiţi de darul şi experienţa lor, suntem cu pătura pe ochi, cu tot raţionalismul nostru, care încearcă să îndulcească unele amărăciuni şi asperităţi necesare ale revelaţiei. Orice ar spune pretinşii paulinişti, adevărul este că nu degeaba Petru a avertizat împotriva falşilor interpreţi ai lui Pavel (2Pt 3), subliniind că Pavel este uneori greu de înţeles. Observaţia mea este că principalele rătăciri din creştinătate sunt construite pe afirmaţii pauline: monahismul, harul ieftin, botezul pentru morţi, recuperarea viitoare a tuturor evreilor, predestinaţia, îmbrobodirea femeilor, închiderea gurii femeilor, mântuirea femeilor prin naştere de copii, alegorizarea istoriei biblice, pedepsirea fizică a ereticilor (pentru ca duhul lor să fie mântuit în ziua Domnului), conştienţa spiritului în starea intermediară, etc. Cred că şi acest contrast teologic tensionat între VT şi NT este o răstălmăcire a învăţăturii lui Pavel. El trebuie studiat sistematic şi comparat cu toţi ceilalţi autori, în primul rând cu învăţăturile lui Christos; nu este legitim să fie folosit ca un arbitru al teologiei celorlalţi autori biblici.
    De acord cu hermeneutica Duhului, în contrast cu literalismul legalist. Dar dacă un duh interpretează Scriptura în aşa fel încât contrazice sensul literal, evident intenţionat, al autorului, eu zic să fie anatema acel duh, şi nu „litera”. În definitiv, nu avem nici o şansă să înţelegem corect Scriptura, dacă nu respectăm sensul obiectiv al mesajului transmis. Desigur, accesul la acest sens nu-l au doar rabinii şi teologii – deşi aceştia, în măsura în care sunt cercetători dedicaţi şi supuşi Duhului, au avantajul unei experienţe şi expertize, ca în orice domeniu profesional. Hermeneutica Duhului însă este infinit mai mult decât interpretare după ureche, sau după miros. Duhul NE conduce în tot adevărul, dar nu ca indivizi independenţi, ci ca fii ai comunităţii de credinţă. Iisus a dorit mult ca urmaşii Săi să Se bucure de Duhul Sfânt şi de unitate în Adevăr. Adevăratul duh este Spiritul unităţii.

    Poate ai dreptate că porunca „nimiciți întreaga cetate!” era obișnuită pentru standardele vremii. Dar cum se face că Christosul Apocalipsei nimiceşte la un moment dat toată lumea, cu excepţia celor care îi aparţin (pecetluiţi)? Sau crezi că vom fi martorii unei mântuiri universale, în cadrul unei împărăţii mileniale terestre, care va depăşi Apocalipsa? Cazul din Lc 9:52-56, în care Zebedeii plănuiesc incinerarea samaritenilor, pentru că nu au fost ospitalieri cu Iisus, nu reprezintă un contrast între spiritul VT şi spiritul NT, ci un contrast între două situaţii complet diferite. Nici Ilie nu i-a incinerat pe toţi cei ce i se opuneau, ci doar pe unii, iar Yahweh (Christosul preexistent), să fie clar, i-a fost complice. Dumnezeu este cel ce a acţionat, nu Ilie. Militarii trimişi de Ahab şi Izabela ca să-l prindă pe Ilie aveau ordin să-l ucidă. Ilie a acţionat sub inspiraţie, aşa cum va acţiona şi Elisei faţă de tinerii batjocoritori, şi Petru faţă de Anania şi Safira. Iar acest Ilie este acum în cer, printre alţi mântuiţi plăcuţi lui Dumnezeu. Cazul samaritenilor neprimitori era diferit. Iisus ştia că ei aveau nevoie de o descoperire mai mare a harului, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar Ierusalimul nu a mai putut fi cruţat. Iisus a plâns pentru Ierusalim, L-a avertizat, dar ca şi Ninive, după 40 de ani a fost distrus într-un măcel nemaiîntâlnit ca oroare şi statistică. Dacă Iisus nu a acţionat asupra lui Caiafa şi a acoliţilor lui, aşa cum făcuse Ilie cu cei ce voiau să-l aresteze, a fost pentru simplul fapt că nu aceasta era voia lui Dumnezeu atunci şi acolo. Pedeapsa lor era amânată, dar le-a fost promisă solemn, chiar în acele momente (Mt 26:64). Iisus nu venise în lume ca s-o pedepsească, ci s-o lumineze şi să o salveze. Dar pedeapsa nu era înlăturată. Deşi El a luat pedeapsa pentru toţi, cu condiţia pocăinţei, cei care nu-L primesc vor suferi pedeapsa cu atât mai mult. Pildele lui Iisus sunt clare. Robul nemilostiv este dat pe mâna chinuitorilor să plătească tot; cel fără haină de nuntă este aruncat afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor; cel care-şi ura stăpânul bogat atât de mult, încât nici măcar nu i-a depus la bancă banii încredinţaţi, este tăiat în două cu ferăstrăul, ca trădătorii; cei din partea stângă a tronului sunt trimişi în focul veşnic pregătit pentru diavoli; cel care a cunoscut voia stăpânului şi n-a făcut-o, este lovit cu mai multe lovituri, etc. Nu spune aceasta nimic despre severitatea Christosului Evangheliilor? Faptul că El nu a acţionat în fapt aşa, este doar o chestiune de amânare, nu de principiu.

    Afirmi că „oamenii au încercat să adapteze, să umanizeze imaginea lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost sinistru: un Dumnezeu făcut după chipul și asemănarea omului. Acest Dumnezeu avea să reflecte viciile și virtuțile cu care omul se simțea comfortabil și în siguranță. Așa cum Zeus reflecta atributele și pasiunile grecului obsedat de violență și sex, la fel și Yahweh avea să reflecte etnocentrismul și exclusivismul evreului.” Dacă este adevărată percepţia ta despre mesajul VT, atunci cum poţi fi satisfăcut cu evoluţia Christosului tău, de la o eră la alta, şi nu-I pretinzi, mai degrabă, consecvenţă? Afirmaţia pe care o faci este înfiorătoare. Distrugi certitudinea şi autoritatea revelaţiei de dragul unei imagini de sugar-Jesus modern. Alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu şi separarea de celelalte popoare au fost necesare în planul lui Dumnezeu.

    Dumnezeul VT nu este etnocentric, dar este într-un sens special, Dumnezeul lui Israel. Israelul (fizic şi spiritual) este întâiul-născut. Ceilalţi fii sunt datori să se supună Domnului, acceptând primatul lui „Israel,” reprezentat de David şi de „Fiul lui David”. Dumnezeu a avut un plan cu toate popoarele (Dt 23:8 NJB), pe care l-a descoperit lui Israel în Profeţi. Exclusivismul nu poate fi pus pe seama autorilor Bibliei. Barierele ceremoniale sau cele de la Templu nu erau pe criterii etnice. Nici evreii nu aveau toţi acelaşi grad de acces la acestea. Mai bine s-ar studia serios toate aceste istorisiri, legi şi profeţii ale VT, care ne-ar spulbera multe prejudecăţi faţă de Dumnezeul VT, decât să proclamăm că VT Îl reprezintă distorsionat şi, prin urmare, revelaţia este cu atât mai neputincioasă şi mai periculoasă, cu cât este mai veche. Dacă acesta este criteriul, atunci ar trebui să rămânem la Apocalipsă, sau şi mai aproape, la scrierile Ellenei White, care deşi necanonice, sunt mai recente.

    A ilustra prin pilda fiului risipitor oroarea personală faţă de pedepsele în masă, menţionate în Biblie, este şi ilicit şi neconvingător. În VT, Tatăl primeşte mulţi risipitori (nu este nevoie să-i enumăr eu). Ceea ce însă unuia i se pare truism, atunci când acest „truism” contrazice flagrant Cuvântul, rosteşte tu asupra lui anatema, ca să n-o fac mai întâi eu! Contextul secular modern poate fi un ghid mai sigur decât REVELAŢIA însăşi?

    „A afirma în sec. 21, într-un context secular, că Dumnezeu nu putea organiza și coordona un genocid, epurare etnică sau invazie teritorială este un truism, un adevăr banal, evident care nu merită enunțat. Însă unii promotori religioși, nu doar că nu acceptă acest lucru dar vor să demonstreze contrariul.”

    Exact, eu sunt un asemenea promotor. La celălalt capăt al spectrului se află înţelepciunea lui Edi, care L-a depăşit demult pe Dumnezeul Bibliei. Nu sunt gelos pentru simpatia pe care i-o porţi, sper că te înţeleg, dar drumul pe care merge el este sigur calea pierzării. Ar fi fost mai bine să nu fi cunoscut niciodată Biblia şi credinţa aceasta, decât s-o cunoască, pozând ca pastor adventist, dar sfârşind ca eminenţă luciferică şi sclav al culturii acestei lumi. Ca unul care îi eşti mai apropiat, ai fi putut să-l ajuţi, mai degrabă, dar simt că preferi să-l încurajezi.

    „Aceștia țin să raționalizeze și să nuanțeze această poziție, devenind apologeții imaginii brutale despre Dumnezeu. Nu întâmplător Isus îi numește înțelepți pe fiii veacului acestuia și nu pe fiii luminii.”

    Ai tu o sursă mai sigură decât Scriptura, care este revelaţia lui Dumnezeu? Cei care sunt în opoziţie cu fiii luminii sunt întotdeauna fiii întunericului; iar expresia lui Iisus din pilda ispravnicului şmecher nu enunţă niciodată un principiu general, cum că oamenii lumii sunt mai luminaţi spiritual decât credincioşii. Dacă citezi pe Iisus, raportează-te la context. El a spus că oamenii acesti lumi, în interesul lor personal, sunt interesaţi să-şi facă prieteni prin haiducie, furând de la unii, ca să de altora, pentru ca în final să beneficieze. Altfel spus, oamenii lumii, pentru interesele lor lumeşti consumă mai multă inteligenţă decât credincioşii pentru interesul lor veşnic. Constatarea lui Iisus nu are nici o legătură cu atitudinea actuală a lumii faţă de genocid. Indiferent de părerea naţiunilor unite, Apocalipsa lui Iisus Christos conţine şi promisiunea unui genocid fără precedent, pe lângă care Potopul, dezastrul Sodomei şi măcelul canaaniţilor sunt jocuri de copii.

    Mai bine am avertiza lumea de ceea ce se pregăteşte, în loc să criticăm descoperirile lui Dumnezeu. Această tendinţă, dacă nu este oprită la timp şi categoric, se va întări şi n-o vei mai putea părăsi, ceea ce ar însemna pierdere veşnică. De aceea, mă simt silit să-ţi spun că, pe de o parte sunt îngrijorat de faptul că promovezi această teologice (moştenire de la Fred Wright? G Maxwell? EddieConst?), iar pe de altă parte, indiferent cum vei interpreta reacţia mea, doresc să ştii că afirmarea credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu este, pentru mine şi pentru Biserica pe care o reprezentăm, o chestiune de viaţă şi de moarte. Pastorul adventist are datoria şi misiunea de a predica mesajul adventist (Ap 14) sub toate aspectele, folosind toate resursele biblice şi extrabiblice. Biserica nu are nevoie de modelul reformator pe care-l forjează Edi. Sunt conştient că obiecţiile tale nu pot primi întotdeauna răspunsuri simple. Îţi înţeleg perfect frustrarea, dar te rog în numele sângelui răscumpărător al Domnului Iisus, singura noastră nădejde, nu te pripi să alergi la soluţii raţionalist-umaniste. Ele te îndepărtează de autoritatea Scripturii. Biblia este sursa noastră de adevăr, nu un material auxiliar pentru propriile noastre afirmaţii filosofice.

    Repet, ai toată libertatea să respingi această replică, la care am muncit în condiţii de oboseală, lipsă de timp şi stress. Dar mă aştept ca, chiar dacă te superi pe mine, să iei în calcul cele scrise.

  9. Gili Antea says:

    Orice om nu va accepta pe Dumnezeu daca nu are un minim de certitudini.Cunosc un tata care a ascuns ficei sale ca mama ei a murit la nastere iar cind s-a recasatorit i-a spus ca ea este adevarata mama.Dar la 14 ani cind a trebuit sa-si scoata buletinul a descoperit adevarul.Din acel moment fica si-a urit tatal pina la moarte{caz autentic}.Cum putem sti adevarul despre Dumnezeu cind si cei chemati la aceasta slujba il vad in mod diferit?Isus a spus ca”cine m-a vazut pe mine nu are nevoie sa-L vada si pe Tatal”dar in caracterul dumnezeului intrupat nu vedeau pe dumnezeul parintilor lor.Isus nu le-a explicat cum a creat lumea,nici taina intruparii,nici trinitatea etc.lucruri pe care incercam noi sa le aflam.Inrebarea care o pun este:am eu suficiente certitudini sa cred cine este Tatal meu ?Voi descoperi mai tirziu ca m-am inselat?
    Parerea mea personala este ca Dumnezeu a procedat in mod diferit in decursul istoriei datorita oamenilor si circumstantelor fara a-si stirbi caracterul,mila si dreptatea sunt inseparabile.
    Astazi procedeaza la fel!

    • sorinpetrof says:

      Nu e vorba de cenzură; comment-ul nu a fost publicat pentru că nu vrem să irosim timpul cititorilor cu compilații interminabile. Dacă cineva dorește să comenteze, să-și exprime opinia personală, este mai mult decât binevenită contribuția sa. Așa că, Lucian, încercă să reformulezi într-o variantă concentrată și personală ce-ai vrut să transmiți și se va publica imediat. Succes!

  10. sorinpetrof says:

    Repet, mie mi-a parvenit un singur comment, cel interminabil pe care nu l-am publicat din motivele enunțate mai sus, așa că n-are rost să tot insiști cu cenzura. Dacă vrei să-l publici pe celălalt, nu înțeleg de ce nu-l trimiți?

  11. Florin Lăiu says:

    Dragă Sorin,
    Recitind comentariul meu, descopăr că uneori nu m-am exprimat clar, alteori tonul pare sau este dur. Deşi nu regret ceea ce cred şi am exprimat, îmi cer scuze pentru duritatea, pe care nu o meriţi. Ia-o ca şi cum m-aş fi adresat altuia, sau unei entităţi abstracte. Îţi apreciez cavalerismul şi fairplay-ul şi îţi doresc tot binele de la Dumnezeu, ţie şi celor dragi ai tăi.

    • Cavalerism și fairplay pe care nu l-am văzut la dvs, domnule profesor, atunci când ați cenzurat fără drept de apel pe pagina personală comentarii care contraziceau în mod flagrant părerile și ideologia dvs. Deh, se pare că IHWH-ul dvs nu știe ce e ăla fairplay și cavalerism. El doar poruncește, taie și spânzură… cum se cuvine unui zeu atotputernic, nu?

  12. Crassus says:

    @ Florin Laiu,
    D-le profesor, ca si Stevanky, sunt de parere ca singurul mod satisfacator de a interpreta pasajele amintite este cea legata de perceptia culturala dinamica.
    Oricat am incercat sa accept explicatiile dvs. expiatoare, nu am reusit.
    Mi se pare un lucru evident ca intre viziunea lui Iisus si viziunea lui Moise exista diferente ireconciliabile.

    Paralela dvs. dintre genocidul canaanitilor si judecata de la sfarsitul timpului mi se pare inaplicabila, intrucat prima este utilitara, in timp ce ultima este retributiva!
    Dumnezeu – asa cum L-a descris Iisus – tolereaza neghina pana la sfarsit pentru ca abia apoi sa o arunce in cuptor.
    Asta inseamna judecata retributiva: conturile sunt reglate, fiecare primeste ceea ce merita, dupa dreptate, la sfarsitul Pamantului si sfarsitul vietii.
    Judecata utilitara presupune o pedeapsa nedreapta a unor nevinovati, data pentru un bine superior: condamnarea la moarte a unor copii care inca nu si-au dezvoltat capacitatea de alegere, nimicirea intailor nascuti egipteni pentru a-i forta mana lui Faraon sa-i lase pe evrei sa plece, nimicirea a zeci de mii de evrei nevinovati cu scopul de a-l invata pe David o lectie (sa nu mai faca numaratoarea poporului) etc etc.

    Iisus spune ca Dumnezeu este Justitiarul care rasplateste tuturor dupa dreptate, nu judecatorul utilitarian determinist care distruge populatii intregi inainte de vreme pentru binele altora.
    Daca imi veti spune ca Dumnezeu ar avea tot dreptul sa faca si asta, va voi intreba: de ce nu l-a ucis Dumnezeu pe Hitler inainte ca el sa apuce sa comita genocidul?
    De ce nu le ia viata teroristilor care ucid copii nevinovati in scoli? De ce le permite rebelilor de prin Africa centrala sa omoare milioane de civili nevinovati?

    Singurul raspuns la aceste intrebari este urmatorul: Dumnezeu pune pret pe libertatea noastra de alegere si NU intervine utilitarian. Celui rau ii merge uneori mai bine decat celui credincios (Iov). Dreptatea divina se va face la sfarsit, cand fiecare va primi ce merita.
    Asadar, cred ca pasajele dificile din VT reprezinta o proiectie destul de deformata a caracterului lui Yahweh.

  13. Florin Laiu says:

    Dragă Crassus
    Există aspecte culturale în limbajul folosit de autori şi în anumite reguli sociale. De exemplu, faptul că în teocraţia mozaică un condamnat la moarte putea fi lapidat sau spânzurat de copac şi nu prăjit pe scaunul electric, este un aspect cultural şi neesenţial. Dar pedeapsa capitală în sine depinde de integritatea mesajului divin transmis prin autorii inspiraţi. Ea este culturală numai în sensul în care şi porunca de a nu fura ţine de anumite culturi, în timp ce în alte culturi, hoţia şi jaful este mod de viaţă normal. Cultura umanistă ai cărei prizonieri suntem (cu bune şi cu rele) a înlocuit etica biblică cu una „superioară” cuvântului lui Dumnezeu, în care până şi agresorii au mai multe drepturi decât victimele.
    Teocraţia mozaică a fost cel mai bun exemplu de stat care poate exista într-o lume ca a noastră.
    Nu există în Scriptură nici un temei pentru a pune la îndoială dreptatea intervenţiilor drastice şi sângeroase ale lui Dumnezeu în istorie. Autorii Bibliei afirmă clar că a fost porunca lui Dumnezeu şi intenţia Lui. Nici un autor biblic nu se îndoieşte de asta. Dacă aceste acţiuni ar fi fost produsul imaginaţiei autorilor sau al culturii din care făceau parte, şi nu intenţia lui Dumnezeu, atunci aceşti autori şi Biblia lor „dinamică” i-au făcut un uriaş deserviciu lui Dumnezeu, la care El nu a reacţionat sever, cum ar fi fost cazul. Iisus Christos, ar fi trebuit, în acest caz, să demaşte pactul pe care Moise şi Iosua şi alţi tipi orbiţi cultural, l-ar fi făcut cu principiile răului, nu-i aşa? Dar Moise şi Ilie, adică exact instrumentele cu cel mai mare indice de severitate divină, nu numai că au fost luaţi la cer înaintea tuturor pacifiştilor, dar au fost trimişi de Dumnezeu să-L încurajeze pe Iisus înainte de patimile Sale (Lc 9:29-31). Nu putem vorbi despre asemenea derapaje „culturale” ale autorilor biblici, fără să implicăm integritatea morală a lui Dumnezeu. Prin asemenea raţionamente se distruge orice credibilitate a Bibliei şi a lui Dumnezeu şi a lui Iisus Christos. De dragul păstrării unor principii umaniste, cuvântul lui Dumnezeu însuşi este supus dinamicii culturale, relativizat şi bun de nimic.
    Nu este deloc evident că între viziunea lui Iisus şi viziunea lui Moise ar fi diferenţe ireconciliabile. Biblia arată că acţiunile lui Moise au fost coordonate de Christosul preexistent, începând cu iniţiativa Exodului din Egipt, a plăgilor şi tot ce a urmat.
    Nu susţin poziţia că „genocidul” canaanit ar fi fost utilitar. Mai degrabă a fost, ca şi cazul Potopului sau al distrugerii Sodomei, o anticipare istorică a pedepsei escatologice, spre avertizarea tuturor celor amatori de a sfida pe Dumnezeu.
    „Dumnezeu – asa cum L-a descris Iisus – tolereaza neghina pana la sfarsit pentru ca abia apoi sa o arunce in cuptor.”
    Nici Dumnezeul descris de Moise nu a distrus pe toţi păcătoşii din lume. Pe cei mai mulţi i-a lăsat în viaţă până la seceriş. Dar a ales să DEZMOŞTENEASCĂ (Ex 23:28-31; 33:2; 34:11, 24; Lv 18:24; 20:23; Nu 32:21; 33:52; Dt 4:38; 6:19; 7:1,22; 9:3-4; 11:23; 12:2, 29; 18:12,14; 33:27; Ios 3:10; 13:6, 13; 14:12; 15:14; 23:5, 9; 24:12,18; Jud 2:3, 21; 6:9; 11:23; 2Sam 7:23; 1 Împ 21:26; 2Împ 17:8, 11) pe locuitorii Canaanului, nu doar în favoarea lui Israel, ci şi în favoarea edomiţilor (Dt 2:12,22) şi amoniţilor (Dt 2:21), aşa cum dăduse parte din aceeaşi ţară filistenilor şi sirienilor (Am 9:7). Soluţia finală împotriva canaaniţilor ţinea de dinamica acestei operaţii de dezmoştenire. Acceptând pe prostituata Rahav şi probabil şi alte excepţii, Dumnezeu arată că orice canaanit s-ar fi putut salva, teoretic, dar ca popoare independente şi suverane în Canaan, cu zeii lor şi cu stilul lor de viaţă, Dumnezeu nu mai accepta pe canaaniţi. Trebuiau dezmoşteniţi (swcoşi din cetăţi), subjugaţi, în cel mai bun caz, iar cei care se împotriveau înstăpânirii Canaanului de către israeliţi (varianta cea mai probabilă), trebuiau raşi de pe faţa pământului (Ios 11:20). Pe acelaşi temei, mai târziu, Dumnezeu a dezmoştenit Israelul din nord, apoi pe Iuda (Ez 16:46,48-52).
    Este adevărat că la sfârşit de tot se reglează conturile. Dar Dumnezeu intervine uneori şi până atunci, în aşa fel încât unii primesc deja o chenzină în viaţa aceasta. În ce priveşte implicarea unor nevinovaţi, aceasta trebuie considerată la fel ca în cazul unei calamităţi naturale. Nevinovaţii, copiii în special, nu sunt cruţaţi de forţele naturii. Dumnezeu a considerat că în unele cazuri speciale este mai bine să-i distrugă pe toţi. Când vom fi noi pe post de Dumnezeu, atunci von găsi soluţii „mai bune,” dar până atunci, să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu. Nici o fiinţă nu are un drept în sine la existenţă în afară de faptul că este creaţia şi grija lui Dumnezeu. Când Dumnezeu acţionează, scopurile lui sunt multiple şi complexe. Nu trebuie luate simplist aceste lucruri. De exemplu, israeliţii nu au murit din cauza păcatului lui David că a iniţiat censul, iar lecţia pentru David şi pentru toţi nu a fost interzicerea statisticii. Dumnezeu a folosit probabil ocazia aceasta pentru a pedepsi pe Israel pentru diverse alte păcate. În primul rând, orice recensământ (care deobicei avea scop militar şi politico-economic) trebuia însoţit de o modestă taxă pentru templu „ca să nu fie loviţi de nici o urgie” cu ocazia acestei numărători (Ex 30:12). În al doilea rând, o mare parte din evrei trădaseră pe David şi se uniseră cu Absalom, cauzând război civil şi pierdere de vieţi. Iar partea mai afundată a aisbergului, numai Dumnezeu o cunoştea. David a fost înţelept când a ales pedeapsa divină în locul unei calamităţi care ucidea fără distincţie. Îngerul Domnului însă nu putea greşi. La fel s-a întâmplat şi cu Uza. Ceea ce se vedea (transportarea chivotului cu carul cu boi, şi apoi atingerea lui) era doar vârful aisbergului.
    Dumnezeu nu distruge „înainte de vreme, pentru binele altora”. El nu Se gândeşte la binele altora, mai mult decât la binele lui Uza. Uza însă a avut destulă vreme şi Dumnezeu a socotit că nu mai are nevoie, că mersese prea departe. Vorbind despre unii dintre noi, deasemenea, E G White spune că „mulţi au apucat pe cărări întunecoase, de pe care niciodată nu se vor mai întoarce.” Ferească Dumnezeu de o asemenea soartă. Nu mai contează dacă cineva este lăsat cu viaţă până la sfârşitul „de drept”, sau i se ia viaţa „înainte de vreme,” dacă viaţa lui este un eşec. Nu este adevărat că dacă se acordă mai mult timp şi li se dă mai multă lumină sfidătorilor harului, avea mai multe şanse.
    Eu cred că principala problemă la subiectul acesta este faptul că adesea, în loc să studiem pe cont propriu şi sistematic subiectele biblice, ne mulţumim cu ce auzim din predici. Nu pretind că te-am scutit de toate dilemele, paradoxurile şi perplexităţile biblice, cu explicaţia mea, dar poate îţi va folosi cumva.

  14. Crassus says:

    @Florin Lăiu,
    Mulțumesc pentru răspuns. În continuare analizez câteva din ideile pe care le-ați afirmat.

    FL:”Viaţa aceasta nu are nici o valoare dacă este trăită în afara voiei lui Dumnezeu.”

    Nu înțeleg cum puteți afirma cu atâta certitudine că ați înțeles perfect voia lui Dumnezeu. Nu înțeleg de ce sunteți atât de sigur că popoarele antice, victime ale genocidului, respinseseră în unanimitate voia lui Dumnezeu și își pierduseră dreptul la viață. După același raționament (islamic, aș spune), hindușii, budiștii și adepții oricărei religii ”păgâne” fac umbră degeaba pământului. Nu există nici măcar un aspect în care să facă ”din fire” voia lui Dumnezeu; nici măcar dorința lor de a trăi în apropierea sacrului (Eliade) nu este curată. Toate pornirile lor sunt îndreptate spre rău și mai bine ar muri cu toții. Incredibil!

    FL: Cei din Ierihon ”merseseră prea departe în păcat şi preferau mai degrabă să moară decât să fie supuşii unui zeu şi ai unui popor care susţineau cele zece porunci.”

    Din nou, mi se pare incredibil ce citesc! Oamenii din orice localitate sunt legați de locul respectiv în multiple feluri. Rudele lor, familia, sursa de existență și protecția de cotropitori se află în locul respectiv! Cum și UNDE să plece, lăsând totul în urmă? Pentru ei, evreii erau un popor nomad ostil, căruia deși nu-i făcuseră niciun rău, dorea să îi subjuge / să îi omoare pe toți. Dumnezeul evreilor nu le părea cu nimic superior zeilor lor, pentru că nu aveau de unde să-l cunoască. Singura predică despre IHWH pentru ei erau amenințările și sabia.
    Dar bineînțeles, dvs. vedeți aici păcatul ca principalul motiv care i-a împiedicat să își salveze viața. Aztecii ar fi trebuit să se închine Dumnezeului lui Hernan Cortez, un Dumnezeu al milei și al păcii!

    ”Teocraţia mozaică a fost cel mai bun exemplu de stat care poate exista într-o lume ca a noastră.”
    Și totuși, era un sistem care nu ținea cont de libertatea de alegere a omului. Nu susțin că VT nu ar fi inspirat, dar cred că anumite adevăruri erau pur și simplu necunoscute atunci.

    Liberul arbitru nu înseamnă doar libertatea de a alege între două căi predestinate (supunerea față de Domnul vs. supunerea în fața Diavolului); ea înseamnă libertatea omului de a-și decide viitoarea traiectorie a vieții, valorile, credințele, chiar și aspectele care nu țin cu nimic de moralitate.
    Dumnezeu a oferit societății libertatea de a-și crea propria cultură, propria artă, propria devenire spirituală. Ori tocmai această libertate este ignorată în sistemul mozaic!

    Deut. 13. 6-12
    ”Dacă fratele tău,[…] sau fiul tău sau nevasta care se odihneşte la sânul tău, sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţâţă în taină, zicând: Haidem, şi să slujim altor dumnezei!
    dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă […] să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; Ci să-l omori; întâi mâna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mâna întregului popor; să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău. […]Să se facă aşa, pentru ca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
    Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. “(5)

    Omul nu avea libertatea și dreptul de a-și alege drumul pe care să meargă, culegând singur consecințele pe parcursul vieții, sau pierzând viața veșnică la sfârșit (retribuție). El trebuia ucis imediat, pe loc – sub ce justificare? UTILITARIANISM! Ca să nu îi abată și pe alții de la Adevăr. Răul trebuia scos din mijlocul poporului pentru a nu ajunge ca o cangrenă care să-i afecteze și pe alții.
    Desigur, îmi veți spune în atotștiința dvs. și ignorând justificarea scripturii (pur utilitariană) că oamenii care aleseseră rău erau de fapt pedepsiți retributiv, pt că păcătuiseră împotriva Duhului Sfânt și nu mai era nicio speranță pentru ei.

    Cum puteți spune că genocidurile din VT erau retributive? Recomand filmul ”God on trial” pe acest subiect. Pentru a-l convinge pe faraonul încăpățânat să-i lase pe evrei să plece din robie, plăgile lovesc recoltele egiptenilor, le ucid animalele (care oricum sunt un decor inert pt evrei. și asta tot revelație o considerați?), le omoară oamenii prin diferite boli, iar în final – le omoară întâii-născuți (de la copiii demnitarilor până la copiii sclavilor). Faraonul, în schimb – singurul agent moral care contează în ecuație – este cruțat.
    Desigur, dvs. ȘTIȚI că acei egipteni meritau moartea pentru că erau idolatri (ce alternative aveau?), împietriți și nu mai era har pentru ei. Mai târziu, când faraonul ordonă armatei să-i ucidă pe evreii care tocmai plecaseră, Dumnezeu nu îl lovește pe el – singurul agent moral, ci îi îneacă întreaga armată, care doar îndeplinea un ordin. Apele nu s-au închis în fața lor, lăsându-i incapabili să treacă dincolo. Nu! Focul s-a retras și apele s-au deschis, atrăgându-i într-o capcană, pentru ca apoi să moară toți ca niște șoareci. Să se curețe răul din mijlocul Egiptului și să fie evanghelizați egiptenii!

    Mai târziu, Saul este tras la răspundere pentru că a arătat milă și pentru că a cruțat vitele amaleciților, care trebuiau să piară, purificând țara de păcat.

    Când David păcătuiește cu Bat-Șeba, Dumnezeu nu-l pedepsește pe el, autorul moral al răului, ci îi omoară copilul – nevinovat, doar pentru a le da altora o lecție. Iar copilul nu a murit brusc, fără durere. A petrecut 7 zile chinuindu-se până la moarte. Unde vedeți aici retribuția și dreptatea?

    Când regele Israelului trimite delegația de 50 de soldați la Ilie, pentru a-l întreba dacă va scăpa cu viață în urma accidentului domestic, Ilie cere ca focul din cer să ardă soldații care doar îndeplineau un ordin – nu pe autorul moral al poruncii. Și de ce trebuia să cadă focul? Doar ca să se știe că Ilie este cu adevărat omul lui Dumnezeu! Din nou o pedeapsă utilitară.

    La fel stau lucrurile și cu numărătoarea poporului. Autorul moral este David, dar este pedepsit poporul. Dvs. spuneți că ”israeliţii nu au murit din cauza păcatului lui David că a iniţiat censul”, DAR aceasta este singura explicație oferită de Scripturi. Știți dvs. mai bine cum au stat lucrurile?
    În atotștiința dvs, știți că orice pedeapsă despre care VT spune în mod EXPLICIT că este utilitară, de fapt avea în spate alte rațiuni, necunoscute, care aveau de-a face cu retribuția?
    Bineînțeles, argumentul dvs este nefalsificabil, însă el contrazice învățătura care decurge în mod logic din text – care este utilitară.
    Și dacă presupunem că ați avea dreptate, iar pedepsele acelea erau retributive – totuși, de ce agenții principali ai răului (faraon, David) au rămas nepedepsiți?

    Dvs. nu vedeți contradicții între învățătura lui Moise și aceea a lui Iisus pentru că vă repetați la nesfârșit mantra că Scriptura este unitară și nu a implicat revelație progresivă. Cine i-a poruncit lui Moise să facă ce a făcut, dacă nu Iisus? – spuneți. Cu alte cuvinte, ignorați contradicțiile evidente, spunând că ele au avut același autor. (argument circular)
    Vedeți retribuție acolo unde este utilitarianism și negarea libertății individului!
    De dragul credinței în unitatea Scripturii, îi distorsionați concluziile logice!

    Singurul argument pe care îl puteți oferi este apelul la autoritate: ”Sorin, Stevanki, Crassus, dacă nu acceptați cutare și cutare chestie, nu mai credeți în inspirația Scripturii. Și ce vă rămâne? Ateismul”.
    Acest argument, domnule profesor, este Slippery Slope, o eroare de logică pe care o găsiți pe Wikipedia.

    De ce ar fi lăsat Dumnezeu ca autorii VT să aibă aceste percepții greșite? Ce ați fi vrut să facă, să-i lovească și pe ei cu moarte subită, să se știe că este un Dumnezeu în Israel?

    La întrebarea dvs vă răspund cu o altă întrebare: de ce a lăsat Dumnezeu cataclismele naturale și epidemiile care au secerat nediscriminat viețile celor buni și celor răi? De ce nu l-a omorât Dumnezeu pe Hitler (utilitarian, înainte să fi apucat să facă răul), pentru ca masacrul unor nevinovați să fie limitat? De ce lasă Dumnezeu ca rebelii din africa centrală să ucidă atâția civili nevinovați?
    Întrebarea dvs. se întoarce împotriva propriilor dvs. argumente!
    Dacă Dumnezeu a permis moartea acestor nevinovați și nu a intervenit, a făcut-o de dragul libertății de alegere! Alt răspuns mai bun nu există.
    Liberul arbitru este un bun atât de prețios încât Dumnezeu și-a oprit intervențiile. Iar rolul utilitar i-a revenit naturii și societății umane, care reglează singură lucrurile – fără o pedeapsă divină deliberată.

  15. Florin Lăiu says:

    @Crassus

    Te poţi mulţumi cu felicitările pastorale anterioare, dacă doreşti. Pare că pledoaria mea pentru cuvântul lui Dumnezeu, pe acest sait, nu este utilă celor care vor neapărat să-l pună la colţ pe Dumnezeul Bibliei, odată cu autorii ei inspiraţi.
    Este trist că am ajuns să trăiesc zile în care tot mai mulţi credincioşi devin mai deştepţi decât revelaţia sacră, un fel de atei de ziua a şaptea. Perspectiva din care voi priviţi lucrurile este fundamental greşită, deoarece judecaţi descoperirea lui Dumnezeu despre Sine, după nişte criterii raţionalist-umaniste, procustiene, nepermiţând lui Dumnezeu să fie Dumnezeu. Există un mod de a studia Biblia care este mult mai rău decât ignoranţa crassă faţă de Biblie. Critica răutăcioasă şi miştocăreala savantă a unor corifei ai apostaziei AZS moderne îşi aduc deja roadele printre tinerii noştri. Dumnezeu va răs-plăti fiecăruia după fapte.

    “Nu înțeleg cum puteți afirma cu atâta certitudine că ați înțeles perfect voia lui Dumnezeu. Nu înțeleg de ce sunteți atât de sigur că popoarele antice, victime ale genocidului, respinseseră în unanimitate voia lui Dumnezeu și își pierduseră dreptul la viață.”

    Eu nu afirm că am înţeles perfect scopurile acestor acţiuni radicale ale lui Dumnezeu. Am dat explicaţia care mi se pare cea mai compatibilă cu afirmaţiile biblice. Dar credinţa mea nu se întemeiază pe performanţa acestor explicaţii (ale mele sau ale altora), ci pe exprimarea clară a voinţei lui Dumnezeu în Scriptură. Dincolo de faptul că Dumnezeu a decis dezmoştenirea şi / sau exterminarea acelor populaţii canaanite, n-ar trebui să mai întrebăm nimic. Dacă Dumnezeu care i-a făcut, a luat decizia să-i radă de pe faţa pământului, este o prostie imensă să-I dăm noi sfaturi lui Dumnezeu cum şi ce ar trebui să facă. Biblia ne învaţă să acceptăm explicaţia inspirată, atâta cât este, până la ziua judecăţii, când vor fi descoperite toate faptele, motivaţiile şi scopurile actorilor implicaţi, inclusiv Dumnezeu Însuşi.
    Nu putem realiza acum o teodicee completă. Dumnezeu lasă şi diavolului şi tuturor celor ce vor să-şi exerseze spiritul rebel, suficient spaţiu de acţiune. Toţi cei care nu sunt satisfăcuţi cu autoritatea (aparent arbitrară) a Dumnezeului Creator, vor trebui să-şi caute altul. Unii l-au şi găsit, în realităţile şi interpretările moderne ale naturii. Alţii l-au găsit în ei înşişi. Toate acestea sunt nimic altceva, decât variante moderne de ateism, pendulare între umanism „creştin” şi agnosticism. Ce să spun eu mai mult? Să aşteptăm Apocalipsa, să vedem de care parte a acestui conflict ne vom întâlni acolo, şi câţi vor fi cei care vor împărtăşi soarta canaaniţilor (Ap 14:18-20; 19:11-21). Acum trăim în timpul de probă al vieţii, în care suntem testaţi la fiecare pas. Nu ni s-a promis că vom primi aici şi acum toate răspunsurile. Cei ce insistă să primească aici şi acum o justificare raţională completă a acţiunilor lui Dumnezeu (descrise în Biblie sau semănate în istorie şi contemporaneitate), sunt gata să primească explicaţiile demonilor raţionalismului, ateismului sau păgânismului modern. Citirea Bibliei în cheie evoluţionist-culturală nu este decât un compromis jalnic şi de scurtă durată. Ultima staţie este ateismul şi păgânismul modern. Iar cei care au ajuns deja acolo sunt mai consecvenţi decât cei care combină evoluţionismul cu credinţa în Creator, şi asezonează autoritatea Bibliei cu presupoziţii care o subminează.

    “Oamenii din orice localitate sunt legați de locul respectiv în multiple feluri. Rudele lor, familia, sursa de existență și protecția de cotropitori se află în locul respectiv! Cum și UNDE să plece, lăsând totul în urmă? Pentru ei, evreii erau un popor nomad ostil, căruia deși nu-i făcuseră niciun rău, dorea să îi subjuge / să îi omoare pe toți.”

    Este ca şi cum am spune că diavolul ştie că este condamnat şi nu are nici o şansă să fie iertat; prin urmare, ce să facă, sărmanul de el, decât să se opună în continuare lui Dumnezeu! Este clar că situaţia canaaniţilor era critică. Dar Biblia declară că pământul este al lui Dumnezeu, că popoarele, inclusiv Israel, sunt doar rezidenţi temporari (Lev 25:30). Din când în când, ţara „varsă pe locuitorii ei” (Lev 18:25, 28-29). Dumnezeu este cel care calculează „măsura fărădelegilor”. La o anumită cotă, Dumnezeu intervine cu pedepse drastice (Dan 8:23; Mat 23:32).
    Îmi vei spune că nu este drept, fiindcă nu ne dă socoteală de toate detaliile implicate în acest scenariu. Da, nu ne dă socoteală; de ce ne-ar da socoteală nouă? El face ce crede că este mai bine cu ceea ce îi aparţine. Se accentuează foarte mult liberul arbitru uman, dar oare Creatorul Însuşi nu are un liber arbitru care este suveran? Este o dovadă de condescendenţă că Biblia ne dă nişte explicaţii, limitate aşa cum sunt. Ar fi putut să nu dea nici o explicaţie şi tot ar fi fost drept, fiindcă nu a noastră este lumea, ci a Celui care a făcut-o. A da peste mână lui Dumnezeu şi a-L întreba: „Hei, ce faci?”, nu este dovadă nici de credinţă, nici de inteligenţă. Gabaoniţii, cu înşelăciunea lor, s-au dovedit mai inteligenţi decât restul canaaniţilor şi răspund mai bine la întrebarea ta.

    “Dumnezeul evreilor nu le părea cu nimic superior zeilor lor, pentru că nu aveau de unde să-l cunoască. Singura predică despre IHWH pentru ei erau amenințările și sabia.”

    Cei care nu capitulau, erau distruşi după dreptate, pentru că, indiferent cât de puţin cunoşteau despre Dumnezeul lui Israel, ştiau cel puţin că este cel mai puternic, că nici un zeu nu-i rezistă. Cine nu capitulează în faţa puterii suverane a lui Dumnezeu nu are decât să suporte consecinţele propriei inteligenţe şi a foarte liberului său arbitru. Nu uita, că semnalul distrugerii Ierihonului a fost dat de Christos Însuşi şi de îngerii Lui, atunci când în urma procesiunii care a înconjurat cetatea de şapte ori şi apoi s-a sunat din şofare, zidurile s-au prăbuşit fără să le atingă nimeni. Exemplul inteligent şi credincios al Rahavei este o condamnare pentru Ierihon şi pentru tot Canaanul. Cine nu se teme de sabia lui Dumnezeu, nu va accepta nici argumentul Evangheliei autentice. Comparaţia cu conflictul dintre spanioli şi azteci nu este relevantă, fiindcă nu există nici o revelaţie în Biblie care să poruncească subjugarea aztecilor. Pe termen lung însă, religia aztecă merita rasă de pe faţa pământului. Nu e nici o pierdere că aztecii au fost subjugaţi până la urmă.

    “Și totuși [teocraţia mozaică] era un sistem care nu ținea cont de libertatea de alegere a omului. Nu susțin că VT nu ar fi inspirat, dar cred că anumite adevăruri erau pur și simplu necunoscute atunci. Dumnezeu a oferit societății libertatea de a-și crea propria cultură, propria artă, propria devenire spirituală. Ori tocmai această libertate este ignorată în sistemul mozaic!”

    Teocraţia mozaică nu este cea mai bună soluţie pentru toate timpurile. În cazul unui popor internaţional al lui Dumnezeu, aşa cum este comunitatea creştină, cea mai bună soluţie este aceea a statului neutru, a separării statului de religie, potrivit cu declaraţia lui Iisus (“Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!”). Dar vechiul legământ încheiat între Dumnezeu şi popor nu prevedea nici un fel de libertate de alegere a altei religii, deoarece nu era un legământ făcut cu fiecare persoană, ci un legământ naţional. Băieţii erau circumcişi la opt zile după naştere, înainte de a avea orice responsabilitate şi alegere proprie a destinului lor. Erau destinaţi a fi israeliţi loiali, cel puţin în exterior, în relaţie cu expresia civilă a principiilor religioase. Necircumciderea era păcat de moarte (Gen 17:14; Ex 4:24-25), ideea de a adopta altă religie trebuia înăbuşită din faşă. Aceste pretenţii divine erau drepte, deoarece Dumnezeu le aplica unor oameni care experimentaseră realitatea puterii eliberatoare şi distructive a lui Dumnezeu. Pedeapsa cu moartea este meritată de oricine îndrăzneşte să încalce sfidător o poruncă divină despre care ştie că a fost rostită sub această ameninţare. Dacă un evreu voia să se închine altui zeu sau nimănui, trebuia să plece într-o altă ţară, care îi permitea asemenea libertăţi. Aceasta teoretic, pentru că practic rareori au fost pedepsiţi promotorii cultelor străine. Au fost atât de mulţi şi influenţi, de-a lungul generaţiilor, încât numai Dumnezeu mai putea interveni să le împiedice dezvoltarea.
    Liberul arbitru nu este libertatea social-politică de a-ţi alege cosmoviziunea şi viitorul, ci este libertatea morală, capacitate dată de Dumnezeu prin creaţie, de a accepta sau a nu accepta voia Lui. Este un built-in psihologic, un dat divin, nu un drept uman. Faptul că Dumnezeu, cu scop educativ şi salvific, în harul Lui, tolerează temporar uzul neînţelept şi păcătos al liberului arbitru, nu înseamnă că El este indiferent de ceea ce aleg oamenii şi că toţi ar fi copiii lui Dumnezeu, indiferent ce libertăţi şi-ar alege. Am auzit astfel de comentarii libertinist-liberale uneori şi în Biserică, dar în Scriptură nu găsesc această filozofie. Teocraţia mozaică, legitimă pe toată perioada vechiului legământ, de la Sinai până la Golgota, a fost o umbră a împărăţiei lui Dumnezeu. Umbra implică imperfecţiune faţă de realitate, dar această pretenţie totalitaristă a lui Dumnezeu era perfect justificată şi arată care va fi soarta finală a tuturor celor ce nu vor să-şi folosească liberul arbitru în mod inteligent şi drept, ci se orientează după instincte, reflexe, impulsuri şi porniri inspirate de jos, insistând în această „libertate” până când ajung sclavi ai păcatului, absolut dependenţi de filozofia lui Lucifer. Cerul, într-adevăr, a lăsat pe Lucifer în viaţă, pentru a se vedea mai clar unde duce filofia lui libertariană, dar după câteva încercări eşuate de a-l readuce la rezonanţă, a fost silit să-l condamne definitiv şi să-l izoleze la talpa lumii în care şi-a făcut adepţi, până în la judecata finală. Aplicarea imediată a sentinţei capitale sau amânarea ei, în timp ce condamnatul este în regim de detenţie, este o chestiune de detaliu. Dumnezeu însă nu este schimbător în principiile Lui. Doar aplicarea lor diferă de la un caz la altul, pentru motive uneori descoperite, alteori cunoscute numai de El. Numeşti această procedură „utilitarism”. Chiar dacă ar fi numai atât şi tot ar fi suficient. Când te năpădesc insectele sau guzganii în locuinţă, chiar dacă eşti foarte verde la capitolul protecţiei animalelor, începi să te gândeşti la soluţii mai practice. Toţi cei care nu vor accepta chipul lui Dumnezeu (în sens spiritual), vor fi trataţi de El ca şi necuvântătoarele. Cu părere de rău, dar drastic şi definitiv. Se vor da atunci şi explicaţii destule. Asesorii lui Christos (judecătorii asociaţi), care vor delibera şi vor lua decizii împreună cu Domnul lor, vor înţelege foarte bine ceea ce vor face. Este mai înţelept să ne suspendăm anumite judecăţi până atunci.

    „Faraonul, în schimb – singurul agent moral care contează în ecuație – este cruțat.”

    Faptul că Dumnezeu îi loveşte ţara şi casa, nu înseamnă că îl cruţă. Pur şi simplu îl lasă să-şi vadă mai întâi toate nădejdile false zdrobite de puterea lui Dumnezeu, şi la urmă să piară şi el în apele Mării Roşii (Ex 14:17). Nu reiese de nicăieri că faraonul ar fi fost cruţat. Cei mai vinovaţi nu sunt pedepsiţi de Dumnezeu primii, ci sunt lăsaţi la urmă. Aşa este şi cazul lui Lucifer.

    „Mai târziu, când faraonul ordonă armatei să-i ucidă pe evreii care tocmai plecaseră, Dumnezeu nu îl lovește pe el – singurul agent moral, ci îi îneacă întreaga armată, care doar îndeplinea un ordin.”

    Cine te-a înşelat să crezi că singurul agent moral este cel care ordonă o nelegiuire. Aceasta este scuza pe care au prezentat-o toţi criminalii de război, inclusiv cei judecaţi la Nuernberg. Dacă în lumea noastră nu ar exista indivizi vânduţi şi fără conştiinţă proprie, ar fi mai multă responsabilitate personală şi mai multă siguranţă.
    “Când David păcătuiește cu Bat-Șeba, Dumnezeu nu-l pedepsește pe el, autorul moral al răului, ci îi omoară copilul – nevinovat, doar pentru a le da altora o lecție. Iar copilul nu a murit brusc, fără durere. A petrecut 7 zile chinuindu-se până la moarte. Unde vedeți aici retribuția și dreptatea?”
    Probabil nu ai copii, de asta gândeşti că pedeapsa a fost asupra copilului. Adevărata suferinţă este pentru părinte. Copilul nu putea suferi mai mult decât un porumbel, neavând nici măcar contiinţa propriei persoane. Nu ştim de ce boală a suferit, nu ştim nici dacă a suferit în vreun fel. Mulţi alţi copii au suferit fără a plăti păcatul cuiva. Sute de milioane de animale au fost sacrificate de patriarhi şi de preoţi, de-a lungul erei pre-creştine, suferind în locul altora. Jertfa lui Iisus este din aceeaşi categorie şi este mai presus de orice comparaţie. Ceea ce primim în lumea aceasta nu este cu adevărat retribuţie. Rareori primi ceva răsplată şi este doar o chenzină. La sfârşitul zilei judecăţii se vor regla toate conturile.

    „Când regele Israelului trimite delegația de 50 de soldați la Ilie, pentru a-l întreba dacă va scăpa cu viață în urma accidentului domestic, Ilie cere ca focul din cer să ardă soldații care doar îndeplineau un ordin – nu pe autorul moral al poruncii. Și de ce trebuia să cadă focul? Doar ca să se știe că Ilie este cu adevărat omul lui Dumnezeu! Din nou o pedeapsă utilitară.”

    Exact, dacă aşa gândeşti, era cu adevărat nevoie ca autoritatea Dumnezeului adevărat (şi a ambasadei Lui) să fie confirmată. Bine le-a făcut! Cei care au proiecte asemănătoare, la fel să păţească. Nu este cazul să ţinem partea acestor soldăţoi profesionişti care erau în stare să facă orice pentru a-şi păstra serviciul. Desigur, Ahab şi Izabela erau mai vinovaţi decât ei, dar aşa cum ziceam mai sus, Dumnezeu îi păstrează până la urmă pe cei mai vinovaţi. Ahab şi Izabela şi-au luat plata mult mai târziu. Dar nu a fost decât chenzina. Vor trebui să învie ca să dea ochii cu Nabot şi cu copiii lui şi cu sutele de oameni ai lui Dumnezeu pe care i-au măcelărit. Pentru soldaţii lor a fost probabil suficient, dar pentru familia regală nu s-au încheiat socotelile.

    „Dvs. nu vedeți contradicții între învățătura lui Moise și aceea a lui Iisus pentru că vă repetați la nesfârșit mantra că Scriptura este unitară și nu a implicat revelație progresivă.”

    Revelaţia este progresivă doar într-un singur sens: la vechile informaţii despre Dumnezeu şi despre voia Lui se adaugă permanent altele noi, încât totul devine mai clar şi mai complet cu trecerea timpului. Dar dacă informaţiile venite le neagă pe cele anterioare, dacă le schimbă sensul sau le modifică drastic, pretinzând că autorii anteriori au fost dezinformaţi cu privire la caracterul şi voia lui Dumnezeu, atunci apare un altfel de „progres”, unul care nu are nici o legătură cu revelaţia; un progres filozofic, de factură naturală şi în manieră evoluţionistă. Toată disputa se învârte, în realitate, în jurul noţiunilor de calitate şi autoritate a revelaţiei, de inspiraţie divină a autorilor, de originea supranaturală a mesajului biblic.

    „De dragul credinței în unitatea Scripturii, îi distorsionați concluziile logice!”

    Nu cred că eu sunt acela care distorsionez concluziile logice ale Scripturii. Mai mult, când este vorba de judecata şi acţiunile lui Dumnezeu, ar trebui să mai amânăm concluziile noastre logice, fiindcă nu tot ce este logic este şi adevărat. Iar credinţa în unitatea Scripturii este importantă, deoarece este fundamentul pretenţiei originii ei supranaturale. Nu are nici un sens să interpretăm Scriptura într-o manieră care să contrazică Scriptura, de dragul victoriei logicii umane asupra logicii divine.

    „De ce ar fi lăsat Dumnezeu ca autorii VT să aibă aceste percepții greșite? Ce ați fi vrut să facă, să-i lovească și pe ei cu moarte subită, să se știe că este un Dumnezeu în Israel?”

    Nu neapărat să-i trăznească, ci să-i silească să spună numai adevărul, aşa cum l-a silit pe Balaam. Să le dea imediat adevărata descoperire, pentru a repara în timp util ce au spus/scris, aşa cum a făcut Dumnezeu cu Natan (1Cr 17:2-4). Dacă Dumnezeu a corectat astfel o greşeală care nu afecta serios imaginea lui Dumnezeu, cu atât mai mult ar fi trebuit să corecteze pe Moise, profetul care a avut cel mai direct acces la prezenţa lui Dumnezeu, sau pe Iosua, Căruia Domnul i s-a arătat în calitate de Comandant Suprem al oştilor Conchistei israelite a Canaanului. Iar dacă aceştia refuzau să se corecteze, bineînţeles că meritau atinşi definitiv, aşa cum Moise, de exemplu, a şi riscat o intervenţie divină specială (Ex 4:24).

    „La întrebarea dvs vă răspund cu o altă întrebare: de ce a lăsat Dumnezeu cataclismele naturale și epidemiile care au secerat nediscriminat viețile celor buni și celor răi? De ce nu l-a omorât Dumnezeu pe Hitler (utilitarian, înainte să fi apucat să facă răul), pentru ca masacrul unor nevinovați să fie limitat? De ce lasă Dumnezeu ca rebelii din Africa Centrală să ucidă atâția civili nevinovați?”

    Întrebările de acest tip se pot înmulţi la infinit şi nu avem acum răspunsul final. Primele din serie ar fi: De ce nu l-a distrus Dumnezeu pe Lucifer din timp, eventual înainte de a fi creat? De ce a mai creat pe Adam şi Eva, dacă ştia că vor păcătui şi vor atrage o lume după ei? De ce nu i-a ucis pe Ana, Caiafa, Pilat şi tot neamul lor dinainte de a se naşte? Şi aşa mai departe. Acestea sunt întrebări la care poţi răspunde la fel de bine ca şi mine. Let God be God.

    „Dacă Dumnezeu a permis moartea acestor nevinovați și nu a intervenit, a făcut-o de dragul libertății de alegere! Alt răspuns mai bun nu există. Liberul arbitru este un bun atât de prețios încât Dumnezeu și-a oprit intervențiile. Iar rolul utilitar i-a revenit naturii și societății umane, care reglează singură lucrurile – fără o pedeapsă divină deliberată.”

    Am scris deja mai sus. Nu putem confunda liberul arbitru (libertatea morală, libertatea de alegere) cu libertatea de gândire, expresie şi acţiune. Una este de natură antropologică şi psihologică, cealaltă este de natură social-politică. Nu este adevărat că Dumnezeu Şi-a oprit intervenţiile. Dumnezeu a intervenit adesea în istoria omenirii, aşa cum Biblia stă mărturie. Natura acţionează orbeşte, nu poate fi lăsată de Dumnezeu de capul ei, să facă ce vrea. Iar societatea acţionează uneori ca şi natura, nu este în stare să pună stavilă răului. De aceea este nevoie de intervenţii ale lui Dumnezeu. Iar Biblia arată că chiar şi intervenţiile naturii şi ale societăţii (calamităţi, războaie etc.) sunt folosite de Dumnezeu în scop disciplinar, educativ sau punitiv, prin autoritatea pe care o are de a permite chiar şi diavolului să-şi facă de cap în anumite limite (vezi cartea lui Iov). Dar ceea ce vedem în Scriptură sau în lume nu reprezintă ultimul cuvânt al lui Dumnezeu în ce priveşte aplicarea dreptăţii. Pentru aceasta mai avem de aşteptat puţin şi m-aş bucura să ai răbdare.

    • Adrian says:

      Felicitari domnule Florin Laiu, nu sunteti singurul cu o astfel de gandire, inca mai sunt ca si dvs. Stim doar ca trebuie sa rabdam pana la sfarsit fara sa ne pierdem nadejdea, credinta si dragostea in Isus, Domnul vine curand!

  16. Crassus says:

    @Florin Laiu,
    FL: “Perspectiva din care voi priviţi lucrurile este fundamental greşită, deoarece judecaţi descoperirea lui Dumnezeu despre Sine, după nişte criterii raţionalist-umaniste, procustiene, nepermiţând lui Dumnezeu să fie Dumnezeu”

    Recomand cartea „Who’s in charge? Free will and science of the brain” de Michael Gazzaniga. In ultimul capitol, autorul arata ca judecatile retributive sunt inscrise genetic in fiecare individ, fiind vizibile de la cele mai mici varste. Copiii se asteapta ca agresorii sa fie pedepsiti, iar cei care isi impart jucariile sa fie rasplatiti. Consternarea in fata genocidurilor VT nu tin de umanism si rationalism, ci de modul in care functionam ca oameni. Prima oara cand am citit Pentateucul aveam undeva in jur de 11 ani, si tin minte ca am fost foarte tulburat; simtul de dreptate built-in a dat imediat semnalul de alarma. Umanismul e doar un straw-man pe care il atacati in mod nejustificat. Pentru a accepta genocidurile VT, in care Dumnezeu nu doar ca pedepseste arbitrar, dar le cere alesilor Lui sa ucida populatii intregi – de la razboinici pana la civili si copii – e nevoie de o reprimare a simtului de dreptate si a principiilor enuntate de Iisus. Refugiul dvs. este in necunoscut – viitorul in care Dumnezeu va explica de ce ar fi actionat asa.

    FL: “Dumnezeu lasă şi diavolului şi tuturor celor ce vor să-şi exerseze spiritul rebel, suficient spaţiu de acţiune. Toţi cei care nu sunt satisfăcuţi cu autoritatea (aparent arbitrară) a Dumnezeului Creator, vor trebui să-şi caute altul. Unii l-au şi găsit, în realităţile şi interpretările moderne ale naturii. Alţii l-au găsit în ei înşişi. Toate acestea sunt nimic altceva, decât variante moderne de ateism, pendulare între umanism „creştin” şi agnosticism.
    Iar cei care au ajuns deja acolo sunt mai consecvenţi decât cei care combină evoluţionismul cu credinţa în Creator, şi asezonează autoritatea Bibliei cu presupoziţii care o subminează.”

    For crying out loud, domnule profesor! Daca e cineva care impinge lumea catre ateism, dumneavoastra sunteti acela! Sunteti liber ca, de dragul pacii, sa respingeti stiinta si T.E. Dar cine va cere sa luptati impotriva lor cu argumente inexistente? Evolutia este un fapt, o realitate de necontestat, de care si dvs. v-ati fi convins daca ati fi ales sa studiati subiectul! Si ca sa nu imi mai faceti iar proces de intentie (cum aveti obiceiul), sunt nevoit sa spun ca nu am primit aceste concluzii nemestecate de la Edi. Timp de ani de zile am ales sa nu urmaresc emisiunile lui tocmai datorita sfaturilor dvs. si din teama de a nu fi manipulat. Dvs. de ce nu va documentati si din alte surse, si ramaneti la conspiratia GRI-ului? „Why Evolution is True” J. Coyne, „Finding Darwin’s God”, K. Miller, „The Language of God”, F. Collins, cartile lui Polkinghorne, „Darwin eretic” – T. Lepeltier etc.
    Natura e un martor tacut care nu poate fi ignorat decat prin necunoastere, reavointa sau fanatism.
    Daca faceati un minim efort de a va documenta impartial, n-ati mai tuna si fulgera acum ca un popa ortodox impotriva sectantilor, cu argumente ad hominem si procese de intentie. Dvs. ati afirmat raspicat in repetate randuri ca ati respinge T.E. chiar daca ar fi un fapt stiintific de necontestat, intrucat „nu ne ajuta cu nimic”. O afirmatie pur si simplu monstruasa, pentru care nu exista scuza! Wishful thinking la modul sublim!!!
    E ca si cum ati spune ca negati teoria gravitatiei intrucat nu a adus omenirii nimic bun. Draceasca gravitatia asta, cum a dus la moartea a mii de indivizi care au cazut de la mare inaltime si s-au prapadit! Ea nu lasa loc pentru un Dumnezeu iubitor, intrucat nu-i pasa de individ ci doar de supravietuirea celor mai adaptati si atenti, care nu sunt au avut ghinionul sa cada de pe stanci. O teorie care vine de la cel rau, fara indoiala!
    Tinerii care va deceptioneaza asa de rau nu sunt rebeli care Il trag la raspundere pe Dumnezeu, ci incearca sa -L cunoasca asa cum e in realitate. Iar o astfel de cunoastere nu se poate face decat incercand sa fim consecventi, punand cap la cap informatiile din campuri diferite.

    FL: „Dar Biblia declară că pământul este al lui Dumnezeu, că popoarele, inclusiv Israel, sunt doar rezidenţi temporari (Lev 25:30). Din când în când, ţara „varsă pe locuitorii ei” (Lev 18:25, 28-29). Dumnezeu este cel care calculează „măsura fărădelegilor”.” La o anumită cotă, Dumnezeu intervine cu pedepse drastice (Dan 8:23; Mat 23:32).

    Repet, in niciun caz nu vreau sa renunt la credinta in inspiratia Bibliei. Dar vad in jurul meu o realitate pe care dvs. nu o puteti explica. Ce explicatie sa oferiti, cand nu va deranjati sa o intelegeti mai intai?
    Vad o lume in care singurul „judecator” este natura si legile sociale. Iar cei care mor nu sunt nicidecum cei care merita asta. Daca sunteti consecvent in explicatii, ar trebui sa credeti ca evreii morti in lagarele naziste primeau o pedeapsa divina, ca si victimele tsunami-urilor, ai epidemiilor si ai genocidurilor. Domnul omoara milioane de civili africani prin mana rebelilor, omoara sute de mii de oameni prin tsunami-uri, cutremure samd.

    FL: “Liberul arbitru nu este libertatea social-politică de a-ţi alege cosmoviziunea şi viitorul, ci este libertatea morală, capacitate dată de Dumnezeu prin creaţie, de a accepta sau a nu accepta voia Lui. Este un built-in psihologic, un dat divin, nu un drept uman. Am auzit astfel de comentarii libertinist-liberale uneori şi în Biserică, dar în Scriptură nu găsesc această filozofie.”

    Din nou acelasi maniheism obsedant! Deci Dumnezeu a facut niste oameni liberi, dupa care i-a conditionat in toate felurile (vezi teocratia mozaica) si a lasat pedeapsa cu moartea pentru abateri. Singurul loc in care Dumnezeu ar valoriza libertatea de alegere este acela care presupune abandonarea ei – prin acceptarea unui plan prestabilit care vine tot de la El.
    Cred ca discutia nu mai are sensul. Dvs. nu va deranjati sa intelegeti mai intai realitatea. Ati ales sa aparati un punct de vedere cu orice pret si acum ii condamnati pe cei care indraznesc sa faca altfel. Tin sa va spun, totusi, ca razboiul sfant pe care il purtati „ajuta” cu mult mai bine la raspandirea ateismului decat demersul lui Edmond „Lucifer” Constantinescu.

    FL: “Ce să spun eu mai mult? Să aşteptăm Apocalipsa, să vedem de care parte a acestui conflict ne vom întâlni acolo, şi câţi vor fi cei care vor împărtăşi soarta canaaniţilor ”

    Multumesc pentru timpul acordat acestui raspuns.

  17. Florin Laiu says:

    Dragă Crassus,
    Eu am un mesaj categoric pentru dumnezeul acela despre care zici că a făcut omenirea prin evoluție: zi-i să se ducă dracului urgent! Cât despre teama de ateism, acesta este mult mai sănătos decât evoluteismul și marcionismul, pentru că este mai consecvent și mai respectabil. Acel mod de a citi Biblia, fără a admite pretențiile ei de bază și fără a accepta identitatea Dumnezeului revelat în ea, este mult mai dăunător, pentru că dă iluzia religiei și a credinței, când de fapt alimentează păgânismul natural care este în noi. A pretinde Dumnezeului Bibliei să-ți dea răspuns la fiecare problemă și anume un răspuns care să te satisfacă aici și acum, înainte de a cunoaște toate motivațiile lui Dumnezeu, este o încumetare care nu face decât să te înstrăineze de Biblie. Degeaba susții că accepți inspirația Bibliei. În ce sens ar mai fi Biblia inspirată, dacă autorii ei ar fi avut percepții atât de greșite despre faptele și caracterul lui Dumnezeu? Cum ar putea fi Biblia inspirată, dacă adevărul despre lume este cel imaginat de Darwin, nu cel revelat lui Moise? Nu pricepi că inspirația biblică nu are cum să se armonizeze cu ideea că Geneza ar fi mit, sau că profeții nu L-au înțeles corect pe Dumnezeu? De ce Christosul Evangheliilor nu a corectat această imagine „greșită” a VT, dacă este într-adevăr greșită? Evident, în acest caz și El ar fi un mit.

    Împing eu pe cineva în ateism? Eu nu las nimănui o poziție de mijloc în această chestiune serioasă, de viață și de moarte. Nici lui Dumnezeu nu I-aș permite să fie atât de schimbător, încât, după mii de ani de „revelație”, să ne descopere abia acum, prin intermediul savanților evoluționiști, adevărul despre Creație; și prin intermediul teologilor secularizați, să ne spună că Biblia este bună numai ca pretext pentru discuții filozofice, etice și religioase.

    Eu cred în descoperirea dată de Dumnezeu prin profeți, începând cu Moise și culminând cu Iisus, care a fost un creaționist mozaic și care Și-a întemeiat credința pe VT, mai presus de orice alte experiențe și descoperiri. Cred în realitatea Bisericii pe care El a întemeiat-o , și a mesajului escatologic pe care El L-a proclamat. Sunt convins că adventismul are misiunea de a finaliza proclamarea Evangheliei și că advevărul despre Dumnezeu este în creaționism, în scandalul Crucii și în teodiceea soliei Judecății. Îmi repugnă absolut ideea de a combina adventismul cu evoluționismul, anemiind grav autoritatea Bibliei. Un astfel de „adventism” nu are nici o noimă, așa că problema este simplă: ești credincios, sau ești necredincios (ateu).

    Religiile abrahamice de orice fel: iudaism, creștinism, islam etc. sunt mai apropiate între ele, decât este Biblia față de evoluționism și raționalism. Dacă cineva ajunge ateu, pentru că eu nu i-am permis să fie doar evoluționist „creștin”, n-a pierdut nimic. A ajuns acolo unde l-au trimis propriile gânduri scăpate din robia lui Christos. Nu este nici un avantaj a menține o formă religioasă împreună cu enormitățile susținute de științele antibiblice. În această privință sunt radical și pot repeta la nesfârșit, pentru a simplifica discuția științifică: nici nu mă simt atras sau curios să devin expert în biologia evoluționistă, dacă majoritatea celor care fac acest studiu ajung la concluzia odioasă a celor care au respins călăuza Bibliei. Nu mă interesează dacă este „adevărată” în sens științific. Adevărul despre aceste chestiuni esențiale îl găsesc schițat în Biblie și este mult mai bun și mai frumos. Ceea ce îmi oferă evoluteismul este o imagine mai greu de suportat decât ateismul pur. În momentul acesta, nu pot fi decât adventist cinstit sau ateu. Las altora libertatea să fie ce vor, dar nu în calitate de adventiști.

  18. Crassus says:

    Domnule profesor,
    Va cer iertare pentru tonul comentariilor trecute, in care recunosc ca mi-am cam iesit din fire. Sunt dezamagit de faptul ca refuzati dialogul rational, pe baza de argumente, si preferati in schimb un monolog autoritar. La fel au stat lucrurile si in discutia de mai demult despre evolutie. Dvs. nu faceti altceva decat sa va expuneti [arogant, din perspectiva mea] convingerile, fara argumente.

    Nu cred ca este treaba vreunui om sa imparta lumea in categorii si sa spuna cine are dreptul sa creada in Iisus si cine nu. Insa de dragul puritatii doctrinare, dvs. tocmai asta faceti – creati o dihotomie radicala: fie esti fundamentalist, fie ateu. Va folositi eruditia si cultura (pentru care v-am apreciat dintotdeauna) pentru a proteja fundamentalismul. De aceea am afirmat ca impingeti oamenii spre ateism!

    Dati verdicte asupra unor subiecte pe care refuzati sa le studiati. Vorbiti despre “avantaje”, “a ne simti atrasi de o teorie”, “adevar frumos”, “concluzie odioasa” – ceea ce imi indica faptul ca avem de-a face cu un dialog profund emotional, in care argumentele nu mai conteaza. Fiindca tot a venit vorba, si eu gasesc o multime de detalii din lumea naturala ca fiind odioase, dar nu pot face abstractie de ele, sau sa le pun pe seama unor forte malefice, intrucat ele sunt complet explicabile pe baza unor legi naturale.

    Personal va respect pozitia filosofico-religioasa si va apreciez in continuare, Imi pare rau ca n-am putut ajunge la un punct comun in aceasta discutie.

    • Lucian says:

      Mihai,
      discutia ta cu profesorul nu porneste din aceeasi zona a premiselor.
      In cadrul interpretarii Bibliei tu operezi cu indoiala metodologica (in traducere proprie: orice nu ti se pare logic trebuie explicat logic), pe cand profesorul respecta acel language game (daca tot preferi filozofia) biblic. Adica dansul nu se indoieste de Revelatia scrisa si foloseste in interpretare, metodologia pe care o ofera tocmai textul sacru, si nu insii X, Y, Z. In fond, Revelatia scrisa este forma de cunoastere superioara oricarui alt produs al cunoasterii, inclusiv cel filozofic, iar interpretarea superioara este oferita tot de Dumnezeu (adica `Scriptura este cel mai bun comentariu al ei` cum spune la manual). Din acest punct apar unele discutii care nu isi au sensul, ca de exemplu `cum procedeaza Dumnezeu cand actioneaza`. Nici pe mine nu ma intereseaza sa discut despre toate formulele chimice a ceea ce este in jurul meu. Daca lucrul acesta este de condamnat, atunci va trebui condamnat orice bun crestin.

      Altfel spus, daca Gigel intreaba `A fost Dumnezeu drept cand…?` Tu te pregatesti sa raspunzi fara sa poti sti toate informatiile, pe cand cineva ca mine ar putea sa ii fie suficienta Revelatia care spune ca Dumnezeu este drept. In fond, nu putem sti niciodata absolut toata informatia despre Dumnezeu. Cum sa ai incredere intr-un astfel de Dumnezeu? Eu, de exemplu, am rezolvat la Cruce multe intrebari asemanatoare pe care le-am avut.

      Parafrazandu-l pe Plesu, decat sa te indoiesti de textul revelat este mai intelept sa te indoiesti de tine insuti.

  19. Florin Lăiu says:

    Dragă Crassus,
    Nu am simţit că tonul tău ar fi fost nepotrivit faţă de mine. Exprimarea ta a fost în limitele respectului. Nu există între noi vreun resentiment personal. Singura mea frustrare în acest caz este faptul că, după spusele tale, pare că ai mai multă încredere în sursele omeneşti, decât în cuvântul lui Dumnezeu; şi ştiu că acest drum nu duce la viaţă veşnică şi la Noul Ierusalim, ca să mă exprim iarăşi neştiinţific şi absurd.
    “Dialogul raţional, pe bază de argumente” are limite, dacă raţional înseamnă doar “ştiinţific”, iar argumentele sunt doar cele ştiinţifice sau general acceptate în lumea seculară. Biblia este în război cu tendinţele lumii, raţionalitatea ei este de un alt tip; prin urmare, este natural să nu răspund cu argumente ştiinţifice la provocarea evoluţionistă, fiindcă eu nu sunt expert (profesionist) în domeniul ştiinţelor naturale. Există destui experţi cu care poţi discuta problemele care te frământă, de exemplu cei de la GRI, pe care i-ai menţionat. Dacă nu ai încredere în expertiza şi onestitatea lor savanţilor creaţionişti, înseamnă că implicit ai mai mare încredere în evoluţionişti (sunt majoritari, sunt respectaţi de toate autorităţile seculare şi de multe autorităţi religioase). Naturalismul poate explica totul fără Dumnezeu, pentru că ştiinţa este, prin natura epistemologiei specifice, un demers ateist. Cercetarea ştiinţifică elimină din start orice probabilitate a intervenţiei divine (în prezent sau în trecut), astfel încât, studiind în acest mod, toate datele şi faptele trebuie ordonate astfel încât să fie în acord cu premiza că totul este explicabil în manieră naturalistă. Prin urmare, în această privinţă ne lovim de un zid.
    Este adevărat că interpretarea creaţionist-ştiinţifică a naturii nu a ajuns la rezultatele prestigioase ale evoluţionismului, pentru că această cenuşăreasă nu are nici un loc la balul politic. Comunitatea ştiinţifică evoluţionistă este incomparabil mai mare şi mai prestigioasă, este întotdeauna favorizată, în timp ce critica antievoluţionistă este defavorizată, marginalizată, demonizată ca „religie”. Evoluţionismul face figură „neutră”, când de fapt el este în sine o explicaţie ateistă, la care nu este nici o nevoie de Biblie sau de credinţă în Dumnezeu. A propune o divinitate creştină sau deistă, pe lângă forţele naturale (legi sau/şi hazard) care au „creat” lumea prin evoluţie, este un apendice de care lumea modernă nu are nevoie. Singurii beneficiari ai unei asemenea religii ar putea fi spiritualiştii, care cred că realitatea religioasă este dincolo de universul material, într-o lume paralelă a spiritului, a fantomelor, a divinităţii pure. De aceea nu este de mirare că spiritismul modern („creştin”) are o teologie liberală, care recunoaşte evoluţia fizică, adăugând şi o evoluţie spirituală care are ca rezultat nu doar supravieţuirea fiecărui eu, ci şi recuperarea universală. Spiritele exilate jos în lumea noastră sunt mult mai inteligente în a crea tot felul de scenarii, care să înstrăineze pe oameni de cuvântul lui Dumnezeu. Dar o credinţă în existenţa acestor fiinţe este dezavuată în mediul spiritualist şi în mediul teologic liberal. Pentru cei care acceptă realismul antropologiei biblice şi resping natura spiritualistă a fiinţei umane, cu toate scenariile aferente privitoare la viaţa de după moarte, nu există acest refugiu care ar putea fi adăugat la evoluţionism. Ce rămâne este numai ateismul pur.
    Întrebarea mea este: dacă ştiinţa ţi-ar demonstra că totul este explicabil fără Dumnezeu şi că Dumnezeu nu are nici un rol de nici un fel în univers, că ar fi doar rezultatul imaginaţiei troglodiţilor preistorici, ai mai crede în Dumnezeul Bibliei? Dacă Dumnezeul Bibliei este pus la colţ, pentru că nu dă toate explicaţiile de ce a distrus El în câteva zile nişte populaţii „subevoluate”, de ce aş accepta eu mai degrabă dumnezeul evoluţionist, care a creat suferinţa şi moartea, şi a condamnat lumea la o dezvoltare lentă, de al cărei sens progresiv se poate bucura doar specia, turma, nu individul? O divinitate surdo-mută, inutilă, dar sadică, slujită de preoţii materialismului cinic, ascunsă în spatele realităţii ştiinţifice, care nu este bună de nimic, decât cu rolul provizoriu de god-of-the-gaps! Dumnezeul Creator ne-a lăsat o revelaţie, Biblia, care ne informează în ceea ce avem cea mai mare nevoie, şi care ne testează credinţa şi preferinţele. Celălalt dumnezeu, creator prin evoluţie, nu ne-a lăsat nici o altă revelaţie, decât lumea fizică, plus intuiţiile şi miturile societăţii umane, în dezvoltarea ei continuă. Acest dumnezeu evoluteist (pe care îl trimit la taică-su de fiecare dată când îl pomenesc!) este absolut inutil, teoretic şi practic. De ce aş crede în El?

    Sfatul meu este să-ţi învingi prejudecăţile anti-creaţioniste şi să studiezi atent scrierile experţilor naturalişti anti-evoluţionişti. Şi vei vedea că evoluţionismul nu are nici pe departe aura de certitudini pe care o afişează, că este mult mai cuminte să rămâi la acel „stă scris!” cu care şi Iisus S-a apărat în faţa oamenilor şi a demonilor. Nu demonstraţia este soluţia credinţei, ci acceptarea evidenţei biblice şi naturale, atât cât o avem. Dumnezeu are obiceiul să ne descopere mai mult, pe măsură ce acceptăm şi folosim ceea ce ni s-a descoperit. Nu putem pretinde lui Dumnezeu explicaţii complete, detaliate, la fiecare fenomen sau acţiune divină. Noi suntem, totuşi, creaturi recuperabile, nu divinităţi.
    Ceva bun de citit găseşti aici: http://www.grisda.org/newsletter/index.htm
    Şi în multe alte locuri: http://www.odaiadesus.ro/evolutie.html
    Iar aici ai ocazia să câştigi 10.000 USD, dacă ai certitudini ştiinţifice, de o parte sau de alta a disputei: http://www.guardian.co.uk/world/2013/mar/25/creationist-trial-bible-genesis-evolution

  20. Crassus says:

    Domnule profesor,
    Incerc sa raspund cat mai scurt si punctual.
    1. Creationism si GRI.
    Cunosc prea bine creationismul stiintific; doar de la el am plecat. Am citit cartile lui Morris si o multime de site-uri. Ron Numbers a scris o carte foarte buna – “Creationistii”. Adevaratii savanti au plecat demult de la GRI. Singurul ramas, din cate stiam, ar fi Ariel Roth. Cei care au plecat ajunsesera la concluzia timpului adanc si la existenta mai multor cataclisme (glaciatiuni etc), nu doar un Potop.

    2. Argumente stiintifice.
    Stiinta se bazeaza pe dovezi, pe predictii care sunt apoi testate si validate sau nu. Exista o diferenta intre evolutie ca fapt si teoria darwiniana a evolutiei.
    Evolutia este observata in fosilele gasite in straturile geologice. Straturile apar totdeauna in ordine cronologica – precambrianul este cel mai jos, paleozoicul mai sus, mezozoicul si mai sus, pleistocenul si mai sus. Desi niciodata registrul nu este complet, nu exista straturi inversate. Exemplele de exceptii date de creationisti sunt lipsite de onestitate, intrucat e vorba de niste alunecari de teren cu straturi rasturnate.

    Fiecarui strat ii corespund anumite tipuri de fosile. Cele mai de jos au fosile mai putin dezvoltate, iar acestea se complexifica din ce in ce mai mult pe masura ce se apropie de suprafata.
    Fosilele se formeaza in conditii extrem de dificile. Trebuie ca un animal sa cada pe fundul apei imediat dupa moarte si sa fie afundat in pietris, pentru a putea fi conservat. Prin urmare, doar un procent extrem de mic din animale se conserva ca fosile.

    Aceasta complexificare gradata in functie de straturi indica in mod clar o evolutie, desi nu se stie prin ce mijloace. Paleontologii au gasit nenumarate serii evolutive extrem de bine documentate: tranzitia pesti-amfibieni, amfibieni-reptile, reptile-pasari, reptile-mamifere, mamifere de uscat-balene.
    Cum se gasesc verigile intermediare? Se gasesc doua fosile asemanatoare din perioade diferite, sa spunem o fosila de peste mai veche si o fosila de amfibian terestru mai recenta. Pe baza similaritatilor anatomice, savantii presupun ca pestele este stramosul amfibianului.
    Se dateaza ambele cu uraniu si carbon (creationistii ataca doar datarea cu carbon, pentru ca au ramas cu cateva zeci de ani in urma stiintei). Cele doua se calibreaza intre ele.
    In intervalul dintre cele doua perioade exista un alt strat. Daca presupunerea e adevarata, in acest strat intermediar ar trebui sa se gaseasca o fosila intermediara intre cele doua – un peste-amfibian. Aceasta fosila a fost gasita – hibridul perfect (tiktaalik roseae).

    La fel stau lucrurile si cu tranzitia dintre reptile si pasari. Savantii au presupus ca pasarile s-au desprins din dinozauri. Dinozaurii dateaza din mezozoic, cei mai vechi sunt in triasic. Spre sfarsitul jurassicului a fost gasita cea mai veche fosila de pasare – cu trasaturi mixte de reptila si pasare.
    Savantii au prezis, astfel, ca in intervalul dintre triasic si cretacic, ar trebui sa se gaseasca fosile intermediare – dinozauri cu pene si resturi de aripi. Predictia a fost confirmata cu o multime de fosile. Se stie acum ca raptorii aveau pene. Au fost gasite fosile de dinozauri in care penele si aripile rudimentare erau extrem de bine conservate, iar coada era lunga, ca de soparla.

    La fel stau lucrurile cu seria evolutiei balenelor. Este o serie completa, foarte bine documentata. Se fac predictii de verigi intermediare, iar ulterior acestea sunt gasite exact in stratul presupus! Evolutia este un fapt. Daca ar fi gasita o singura fosila de mamifer intr-un strat stravechi, teoria ar cadea. Dar aceasta nu se intampla niciodata. Intre straturi si complexitatea fosilelor exista o corelatie stransa. Cartile de creationism ale lui Morris vin cu hoax-uri: urme de om alaturi de urme de dinozaur, scheleti umani in jurassic etc. Ironic este ca aceste hoax-uri au fost demascate chiar de catre institutele creationiste. Insa asta nu-l deranjeaza pe Lucian Cristescu sa le pastreze in prezentari, sa intareasca credinta fratilor.
    __________________________________
    Acum, desi este observata evolutia, mecanismul ei nu este inca explicat. Teoria lui Darwin propune ca mecanism selectia naturala si selectia sexuala. Explicatiile sunt foarte solide si greu de combatut. Dar de dragul discutiei, vom presupune ca nu suntem de acord cu ele, iar darwinismul e fals. Insa cu aceasta n-am demonstrat ca evolutia n-a avut loc! Fosilele atesta acest fapt!! Putem crede in intelligent design, putem crede in orice mecanism supranatural care a adus transformari animalelor, dar nu avem nicio dovada ca ele au originat in aceeasi saptamana. Daca toate animalele ar fi aparut odata, atunci de ce distributia fosilelor in straturi contrazice acest fapt?

    Mai departe – in afara de raportul fosilelor, evolutia este sustinuta si de animalele care sunt azi in viata. Evolutia prezice ca animalele dintr-o zona geografica sunt variante asemanatoare si usor modificate ale fosilelor din acea zona. Predictia se indeplineste cu brio! Doar In Australia si America de Sud exista fosile de marsupiale asemanatoare celor care traiesc azi in acele zone, dar totodata diferite.

    Teoria deplasarii continentelor confirma si ea evolutia. Pe baza urmelor lasate de ghetarii care se deplasau, se poate vedea in ce directie s-au deplasat continentele. Se calculeaza rata deplasarii in timp si se reconstituie forma continentelor in trecutul indepartat. Se ajunge la un singur continent urias – Pangeea. In cadrul lui, Antarctica se situa mult mai sus decat se situeaza azi. Acum se face o predictie: ar trebui ca in antarctica sa fie gasite fosilele unor anumite tipuri de arbori specifici zonelor temperate. Aceste fosile au fost gasite!

    Mai mult, daca Antarctica a legat America de Sud de Australia, iar marsupialele traiesc doar in aceste doua continente, facem o predictie: in trecut exista o populatie de marsupiale in antarctica. Predictie indeplinita! S-au gasit fosile de marsupiale in antarctica! Asa intelegem cum au ajuns marsupialele sa traiasca pe doua continente separate.

    Speciile de animale de pe insule confirma si ele evolutia. Insulele vulcanice, care au aparut de la inceput izolate in mijlocul oceanului, sunt populate exclusiv de specii unice in lume. Lipsesc mamiferele de uscat, in schimb exista foarte multe pasari, amfibieni si reptile! Biologii au presupus ca aceste specii au ajuns acolo purtate de curenti. Mamiferele de uscat n-ar fi putut ajunge, intrucat s-ar fi inecat.
    Urmeaza o noua predictie: daca speciile de pe insule vulcanice au ajuns acolo din alte parti, ele trebuie sa se fi ramificat si sa fi evoluat in specii diferite, dar foarte asemanatoare. Predictie confirmata. Un singur exempu: In Galapagos exista o multime de specii de cinteze, fiecare specializata pe un anumit tip de hrana.

    Insulele continentale confirma si ele evolutia. Acestea au facut odata parte dintr-un continent, dar s-au separat de acesta. Exemplu: Madagascar. Predictie: speciile prezente aici ar trebui sa semene cu speciile de pe continentul-mama, dar sa fie usor diferite, intrucat au evoluat izolate.
    Predictie indeplinita. Lemurii din Madagascar s-au ramificat din primatele africane, au evoluat izolate si au dat nastere la o varietate incredibila de specii similare, prezente doar pe aceasta insula!

    Evolutia mai este confirmata si de genetica. Retrovirusii lasa in codul genetic al animalelor propria lor secventa de mutatii. Predictie: la speciile de animale considerate inrudite ar trebui sa gasim secvente identice lasate de retrovirusi. Predictie confirmata! Cu cat sunt mai inrudite speciile, cu atat secventa identica este mai lunga! Probabilitatea ca virusii sa fi facut mutatii identice in paralel, la specii neinrudite este “0”.

    Atavismele sau organele vestigiale confirma din plin evolutia. un atavism nu este neaparat un organ devenit inutil; el poate sa fie convertit pentru a sluji unui nou rol. Aripile pasarilor atesta corelatia cu membrele reptilelor. Cand unele pasari au ajuns pe insule fara pradatori, selectia a facut ca dimensiunile aripilor sa se diminueze. Intrucat zborul presupune un efort metabolic foarte intens, probabil au fost favorizate pasarile cu aripi din ce in ce mai mici, astfel ca in prezent, aripile acestor pasari (kiwi, strut, emu etc) sunt fie inutile, fie slujesc unor scopuri noi.

    Un alt exemplu excelent de atavism – inotatoarele balenelor prezinta structura membrelor la mamifere. In dezvoltarea embrionului balenei apar picioarele din spate, apoi dispar mai tarziu. Ramane insa un schelet vestigial – niste oscioare ale picioarelor din spate, independente de schelet, prinse doar in muschi.
    Mamiferele care au trait multa vreme la intuneric au orbit. Ochiul a devenit un lux metabolic inutil si a ramas ca un vestigiu. Fie mamifere, fie pesti, aceste animale prezinta inca urmele unor ochi, acoperiti de blana. In unele cazuri, pielea din aceasta zona este inca acoperita de celule sensibile la lumina.

    Vestigiile sunt prezente si in codul genetic al animalelor. Balenele au toata informatia necesara construirii membrelor cu degete, ca animalele de uscat. Aceasta secventa a fost, insa, inactivata.
    Totusi, in unele cazuri, mutatiile genetice pot reactiva un astfel de cod genetic dezafectat, astfel ca se naste cate un pui de balena cu picioruse minuscule.

    In fine, evolutia mai este sustinuta si de modul de dezvoltare al embrionilor. Nu intru acum in detalii.

    • Florin Lăiu says:

      Dragă Crassus,
      Argumentele pe care tu le prezinţi nu sunt o noutate pentru mine. Le-am auzit de multe ori, le-am citit, ştiu că acestea sunt pretenţiile evoluţioniştilor, dar eu nici nu le pot verifica ştiinţific, pentru că nu sunt specialist, nici nu mă interesează, atâta timp cât ele contrazic cuvântul lui Dumnezeu. Să se entuziasmeze cu ele cine poate, pe mine mă lasă rece. Bineîneţeles că există nişte date, nişte fapte. Dar acele date se pot interpreta şi altfel, dacă te străduieşti. Eu nu accept nici o evidenţă care distruge autoritatea Bibliei şi a Dumnezeului ei. Nu am ce face cu filozofia evoluţionistă. Nu este nici măcar un rău necesar.

  21. Crassus says:

    FL:” Naturalismul poate explica totul fără Dumnezeu, pentru că ştiinţa este, prin natura epistemologiei specifice, un demers ateist. Cercetarea ştiinţifică elimină din start orice probabilitate a intervenţiei divine (în prezent sau în trecut), astfel încât, studiind în acest mod, toate datele şi faptele trebuie ordonate astfel încât să fie în acord cu premiza că totul este explicabil în manieră naturalistă. Prin urmare, în această privinţă ne lovim de un zid.”

    Am acceptat si eu ani de-a randul aceasta explicatie, dar ea nu este decat un mod elegant de a evita problemele reale.
    Ceea ce am prezentat eu mai sus tine de domeniul evidentei. Atentie! Nu e vorba de o explicatie naturalista a mecanismului evolutiei! Aici nu discutam despre darwinism, ci despre simpla observare a naturii. Puse cap la cap, toate indica spre evolutie. Aceasta nu ne spune nimic despre procesele care conduc evolutia. Darwinism? Lamarckism? Intelligent Design supranatural? Poate fi oricare din acestea!

    Daca vreti sa pastrati factorul supranatural, puteti accepta Intelligent Design-ul, si ati evitat “demersul ateist” si naturalismul!
    Eu zic sa nu-i mai plangeti de mila creationismului stiintific. Acesta nu este luat in serios intrucat toate predictiile lui au fost falsificate, spre deosebire de evolutie,

    Daca luam exemplele din comentariul anterior in ordine – aproape toate acele predictii care au validat evolutia invalideaza creationismul stiintific

    Creationismul prezice ca toate speciile de animale au aparut simultan. Raportul fosil contrazice!
    Creationismul prezice ca animalele nu sunt inrudite. Retrovirusii si ADN-ul vestigial contrazic!
    Creationismul prezice ca dispunerea animalelor pe glob ar trebui sa se fi facut dinspre Ararat acum cateva mii de ani. Raportul fosil contrazice. Au existat marsupiale in Antarctica!

    De ce ar fi facut Dumnezeu in mod instantaneu animale care prezinta atavisme? De ce le-a dotat cu ADN vestigial dezafectat? Aceasta ar fi dovada fie de inselaciune – a vrut sa dea iluzia de evolutie ca sa ne insele – fie de un design prost, imperfect.
    ________________________________________

    Bottom line is this: inainte de a filozofa despre Dumnezeul evolutiei versus Dumnezeul creationismului “fiat”, haidem sa vedem ce ne spune Cartea Naturii. Abia pe urma ne apucam sau nu sa dam dracu’.

    Dl. Florin Laiu si Lucian, Inteleg ca ma considerati o victima a inselaciunii veacului acestuia. Inainte de a trage concluzia asta, va rog sa studiati raportul fosilelor si particularitatile animalelor si sa vedeti unde ajungeti.
    Eu nu pot sa-mi ascund capul in nisip ca strutul; recunosc ca animalele NU au aparut simultan, si ca DA, au avut loc transformari in lungi perioade de timp. Cititi “Why Evolution is True” de Jerry Coyne. Abordeaza special argumentele preferate ale creationistilor.

    Cu toate astea, cred ca exista Dumnezeu, cred ca Iisus este Dumnezeu si ca prin El suntem mantuiti. Cum armonizez Biblia cu Cartea Naturii? Nu imi e foarte clar deocamdata, desi am o anumita idee. Nu are rost sa vorbesc despre ea, pentru ca iar o sa se incinga spiritele si o sa ma dati dracului. Ceea ce este ironic este ca exact aceeasi atitudine manifestati si dvs., d-le profesor si Lucian, cand vine vorba despre genocidele din VT. Nu le puteti justifica rational, nu le puteti intelege motivele, dar CREDETI. Iar undeva in viitor aveti speranta ca veti gasi raspunsul.

    Spre deosebire de dvs, eu nu doar CRED in evolutie. Exista un munte de dovezi care arata ca aceasta s-a intamplat!! Asadar, ma puteti acuza la nesfarsit ca Dumnezeul in care cred a fost un Dumnezeu crud, de care nu aveti nevoie. Iar eu va pot acuza la nesfarsit ca Dumnezeul care a ordonat cruzimile din VT este cel putin la fel de crud – ba mai mult, le-a poruncit premeditat si le-a cerut oamenilor sa le aduca la indeplinire.

  22. Crassus says:

    FL: “Singurii beneficiari ai unei asemenea religii ar putea fi spiritualiştii, care cred că realitatea religioasă este dincolo de universul material, într-o lume paralelă a spiritului, a fantomelor, a divinităţii pure. De aceea nu este de mirare că spiritismul modern („creştin”) are o teologie liberală, care recunoaşte evoluţia fizică, adăugând şi o evoluţie spirituală care are ca rezultat nu doar supravieţuirea fiecărui eu, ci şi recuperarea universală.
    Pentru cei care acceptă realismul antropologiei biblice şi resping natura spiritualistă a fiinţei umane, cu toate scenariile aferente privitoare la viaţa de după moarte, nu există acest refugiu care ar putea fi adăugat la evoluţionism. Ce rămâne este numai ateismul pur.”

    Pentru fundamentalisti, orice dialog intre Biblie si stiinta este descurajat din start. Se prefera un monolog arogant. Dvs. ati studiat, probabil, implicatiile evolutiei doar pentru a va intari convingerea ca un mariaj intre cele doua nu este posibil. Orice contraargument il respingeti din start.

    Parerea mea este ca nu e nicidecum nevoie sa accept spiritualismul pentru a-mi putea pastra credinta in Dumnezeu! Solutia mult mai eleganta este data de emergenta si stiintele complexitatii. Si e interesant ca tot mai multi savanti se indoiesc acum de reductionismul infatuat pe care il postulau in secolele 19-20.
    Emergenta presupune ca nivelele complexe sunt formate din nivelele inferioare (fie ca e vorba de tranzitia micro-macro, fie de evolutie) pe baza unor legi naturale. Totusi, tranzitia nu este determinista, ci are loc un “salt de nivel” – in urma caruia materia se reorganizeaza complet diferit si apar in ecuatie legi noi, inexistente in layerele initiale. Asadar, determinismul nu este negat, dar nici absolutizat. La nivel atomic materia e guvernata de anumite legi [nedeterministe], apoi la urmatorul nivel emergent [biologic] apare un joc nou, condus de cu totul alte reguli, deterministe.
    La nivelul inteligentei apare un nou salt, iar la nivelul interactiunii dintre mai multe minti apare inca un salt.

    Asadar, de ce ar trebui sa ne impinga evolutia spre ateism? Faptul ca am explicat nivelele inferioare pe baza unor legi (evolutie) nu implica sub nicio forma ca omul ar fi doar un animal, ca nu exista moralitate autentica sau libertate de alegere. Legile biologiei nu sunt singurele legi din lume! Daca particulele subatomice sunt conduse de alte legi, in care nu exista nici macar timp ireversibil, cine ne opreste pe noi sa credem ca la un nivel mult superior – acela al omului, care este un suflet viu (in sens holist, nu dualist) – nu exista alte realitati transcendente, pe care evolutia nu le poate lua in calcul? Ma refer aici la moralitate, responsabilitate, arta, cultura si religie, posibilitatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu, judecata finala, revenirea lui Iisus, invierea celor drepti etc etc.

  23. Florin Lăiu says:

    Crassus, eu nu am dat dracului pe nimeni. Eu m-am referit la o teorie pe care o dispreţuiesc ca fiind un rău major al timpurilor moderne. Pe ea am dat-o dracului, fiindcă de acolo vine. Cât despre mecanismele şi şansele evoluţiei, te trudeşti degeaba să mă convingi. Eşti cumva expert naturalist? Eu cunosc câţiva experţi, care sunt totuşi credincioşi Bibliei, ca şi mine. Nu toţi putem să ne aventurăm în siguranţă în ştiinţe care cer pregătire superioară şi un simţ critic care să depăşească convenţiile academice. Cel mai bun lucru pe care pot să-l fac, în acest caz, este să citesc lucrările acelor naturalişti care au rămas creaţionişti. Ştiu că restul savanţilor reprezintă majoritatea, dar nu mă impresionează doar pentru acest motiv.
    De acord, s-au făcut şi falsuri uneori, şi interpretări greşite din partea credincioşilor. Dar şi evoluţioniştii au la activ interpretări greşite, precum şi falsuri. Acestea arată caracterul uman, nesigur, al ambelor tabere. Tocmai deaceea prefer Biblia, în tot ceea ce eu nu pot verifica, şi în special unde nu doresc explicaţii de tipul celei evoluţioniste — pe care iarăşi o trimit lui Scaraoschi, să se joace singur cu ea în ultimul lui mileniu.

  24. Stevanky says:

    Cred ca in ultima parte, dezbaterea a deraiat in alte directii care nu au de a face in mod direct cu prezentarea lui Sorin.

    Chiar daca a trecut timp de la ultima postare, continui sa ma gandesc la aceasta prezentare magnifica.
    Consider ca, pentru a intelege corect aceasta situatie, trebuie ca sa revizuim urmatoarele aspecte:

    1. Ce este revelatia si inspiratia si cum a inspirat Dumnezeu pe autorii Scripturii? Daca inspiratia era dinamica (asa cum o crede BCAZS), atunci revelatia a trebuit ca sa treaca prin filtrul cultural al autorilor. Dumnezeu a vegheat la transmitere insa nu putea face abstractie de identitatea celui prin care a transmis mesajul. O putea forta fie prin alegerea cuvintelor fie prin teoria dictarii.
    2. Intelegerea atributelor divine in totalitatea lor si, in mod deosebit cele implicate in aceasta dezbatere?
    3. Cine este YHVH din VT? Ce legatura are cu Isus-ul din NT?
    4. Care este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la istorie si la actiunile omului (perspectiva cunoasterii, a milei, a dragostei si a dreptatii)?
    5. Cum este perspectiva umana a actiunilor umane si de asemenea (perspectiva cunoasterii, a milei, a dragostei si a dreptatii)?
    6. Filtre ale hermeneuticii umane: cultura, traditie, ratiune, emotii.
    7. Scopul revelatiei si realitatea revelata. Realitatea revelata nu urmareste o descriere a tuturor pacatelor popoarelor distruse si nici motivatiile lor.

    Sorin, cum vezi aceste aspecte?
    Multumesc anticipat si cred ca merita continuarea dialogului despre aceasta tema care ai prezentat-o. Mi se pare ca noi, ca adventisti, trebuie ca sa ne lamurim bine lucrurile si nu doar sa le acceptam pentru ca “asa am crezut din totdeauna” sau “asa cred toti”.

  25. […] cei care încă au iluzia că valorile umaniste și fanatismul religios pot fi reconciliate, Imamul Florin Lăiu* are următoarea solie: “Biblia declară că pământul este al lui Dumnezeu, că popoarele, […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s