Archive for May, 2013

Tatăl a rezumat superb concluzia narațiunii descrise de Isus: “Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Fiul n-a fost obligat să facă vreo confesiune specifică, nici vreo declarație spectaculoasă, cu promisiunile de rigoare. Fiul este recuperat însă nu neapărat imunizat. Primirea nu i-a afectat libertatea de alegere însă imaginea tatălui i-a schimbat motivația și concepția de viață. Este liber să aleagă orice variantă însă ca fiu acum, singura variantă logică este să rămână acasă, să dea curs perspectivei deschise de tatăl său.

În mod normal versetul 24 ar fi trebuit să constituie epilogul parabolei, muzica, veselia și dansurile să fi avut ultimul cuvânt. Audiența întotdeauna se așteaptă la un happy-end. Oamenii sunt dispuși să accepte suferința, necazul, pierderea, eșecul sau chiar moartea ca pe o paranteză a vieții, un episod trecător, o sincopă inevitabilă, cu condiția ca epilogul să fie în acorduri majore. În afara materialismul dialectic care nu-l mai poate recupera pe om odată ajuns în groapă (de aici și necesitatea transformării lui în timpul vieții), majoritatea sintezelor religioase, filozofice, reușesc, cumva, să-l salveze și după.

(more…)

27. Iluzia întoarcerii

Posted: May 11, 2013 in Rezumate

Întoarcerea fiului risipitor nu este condiționată de dimensiunea geografică, literală. Acesta, deși întors, era încă pierdut. Nu de-o revelație materială avem nevoie pentru a ne întoarce la Dumnezeu ci de-o înțelegere spirituală a caracterului Său. “Evreii cer minuni iar Grecii înțelepciune” – se lamenta apostolul, însă acestea sunt insuficiente pentru a-L percepe pe Dumnezeu. Revelația este o acțiune unilaterală, verticală iar omul nu poate genera o asemenea experiență. Este atributul lui Dumnezeu și e singura cale prin care îL putem cunoaște. Fără revelație nu ne putem întoarce acasă iar fiul asta a înțeles.

Insistența că fiul a avut totuși meritul de a se întoarce devine bizară în contextul deconspirării planului său de integrare în familie folosind ușa de serviciu. Dacă totuși preferăm cuvântul merit atunci singurul merit al risipitorului a fost că s-a lăsat găsit! Deși pus față-n față cu oferta irezistbilă a tatălui a avut totuși libertatea de alegere: putea la fel de bine să joace cartea falsei umilințe, să nu accepte onoarea și să insiste pentru postul de muncitor necalificat. Adică să forțeze intrarea, să dicteze termenii de capitulare. Parabola ne spune altceva – fiul era pierdut și a fost găsit! (v.24)

(more…)