28. Subminarea spiritului critic

Posted: May 25, 2013 in Rezumate

Tatăl a rezumat superb concluzia narațiunii descrise de Isus: “Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Fiul n-a fost obligat să facă vreo confesiune specifică, nici vreo declarație spectaculoasă, cu promisiunile de rigoare. Fiul este recuperat însă nu neapărat imunizat. Primirea nu i-a afectat libertatea de alegere însă imaginea tatălui i-a schimbat motivația și concepția de viață. Este liber să aleagă orice variantă însă ca fiu acum, singura variantă logică este să rămână acasă, să dea curs perspectivei deschise de tatăl său.

În mod normal versetul 24 ar fi trebuit să constituie epilogul parabolei, muzica, veselia și dansurile să fi avut ultimul cuvânt. Audiența întotdeauna se așteaptă la un happy-end. Oamenii sunt dispuși să accepte suferința, necazul, pierderea, eșecul sau chiar moartea ca pe o paranteză a vieții, un episod trecător, o sincopă inevitabilă, cu condiția ca epilogul să fie în acorduri majore. În afara materialismul dialectic care nu-l mai poate recupera pe om odată ajuns în groapă (de aici și necesitatea transformării lui în timpul vieții), majoritatea sintezelor religioase, filozofice, reușesc, cumva, să-l salveze și după.

Aceasta este dinamica spiritului uman, începând cu gândirea mitologică și până la cea științifică: omul nu poate accepta sfârșitul ca neființă ci doar ca premisă pentru un nou început. De aceea toate proiectele spirituale furnizate de religie, filozofie sau chiar știință trebuie, inevitabil, să se materializeze în ceva pozitiv, peren, armonios și lipsit de contradicții. Dialectica științifică a lui Marx este forma laicizată și materialistă a dialecticii lui Augustin: lupta de clasă se va concluziona apoteotic prin purificarea lumii, atenuarea contradicțiilor și transfigurarea omului în marea sinteză finală.

Însă acest determinism religios sau secular este demontat subit și tulburător de Isus prin introducerea unui element care prelungește narațiunea și-i ambiguizează finalul. Problema nu constă obligatoriu în prelungirea scenariului ci mai degrabă în alterarea happy end-ului. Audiența pleacă confuză Isus neprecizând cum s-a încheiat povestea sau dacă s-a încheiat. Este senzația neplăcută în urma vizionării unui film care n-are niciun final logic, inteligibil, predictibil. Isus refuză să-i ofere narațiunii un deznodămând demn de idealismul filmului american ci o consemnează în spațiul narativ al realismului european.

De ce-l introduce-n scenă pe fratele cel mare? Nu-l putea omite, să-l șteargă din scenariu și să rămână doar cu muzica din coloana sonoră? Doar prin simpla menționare a fratelui mai mare, Isus vrea să sugereze că viața nu poate fi determinată mereu spre happy-end și că nici măcar Dumnezeu nu poate ignora obiecțiunea unui fiu care tocmai se întoarcea de la câmp. Dacă până acum fariseii s-au simțit ofensați de aventura și primirea neașteptată a fiului cel mic, odată cu întoarcerea fratelui cel mare ei speră ca Isus să facă dreptate narațiunii, să aducă echilibru, să precizeze clar pozițiile.

Însă Isus mai aduce pe cineva în decor, cineva care va servi, involuntar, drept interpret al acțiunii de acasă: robul. Fiul cel mare se întoarce și aude că ceva neobișnuit se întâmplă, ceva care nu făcea parte din rutina zilnică: muzică și jocuri. Prima reacție nu este să intre în casă, să vadă cu ochii lui despre ce este vorba sau să-și întrebe tatăl ci vrea să consulte părerea populară: vox populi, vox dei. El se adresează unui membru al audinței de afară, cuiva care nu fusese invitat la ospăț dar care știa cumva despre ce era vorba. Asta a fost prima greșeală a fratelui mai mare: identificarea unei surse greșite.

E adevărat că noi nu putem percepe realitatea din jur în mod nemijlocit ci pe baza unor preconcepții, structuri de gândire, mentalități, simțuri și grile personale. Această percepție este mijlocită și nu poate fi caracterizată drept obiectivă. Obiectivismul este forma cizelată și sanitizată a subiectivismului. Nu există adevăr obiectiv, absolut, decât la Dumnezeu. Noi toți, ceilalți, avem niște interpretări și reprezentări a adevărului și realității. De aceea adevărul ca axiomă nu poate fi proclamat de niciun muritor pentru simplul motiv că nu-l poate percepe ca atare. Și atunci ce este adevărul?

La această întrebare nici Isus n-a răspuns printr-o formulă rigidă, teoretică, dogmatică, așa cum s-ar fi așteptat Pilat ci prin tăcere. Adevărul nu poate fi formulat ci doar materializat: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1,1.14) Logosul a constituit întotdeuna pentru greci o mare interogație epistemologică, încercând să identifice principiul fundamental al vieții și universului printr-o cauză anume. Logosul era considerat abstract, aflat în lumea formelor ideale, imposibil de perceput.

Însă odată cu întruparea lui Isus Logosul poate fi perceput și experimentat însă niciodată formulat. De aceea Isus nu i-a răspuns lui Pilat pentru că Adevărul se afla chiar în fața lui. Din punct de vedere al percepției religioase Isus este singurul interpret al realității, numai prin El putem să-L înțelegem și să-L experimentăm pe Dumnezeu, El fiind sursa acestei experiențe. Fiul cel mare ar fi trebuit să mergă direct la sursă, la tatăl său pentru a putea interpreta corect evenimentul de acasă. Sigur că asta n-ar fi garantat reacția corectă a lui dar măcar avea posibilitatea accesului la o imagine nefiltrată și nedeformată.

Cine era robul? De fapt nu era rob, traducerea fiind derutantă, ci doar un băiat din categoria gură-cască, cei care nu aveau acces nici măcar în curtea unde se desfășura ospățul. Prin urmare, în discuție el nu-l menționează pe tată ca fiind stăpânul său ci doar ca tată a celui care întreabă. Fiul obține relatarea evenimentului pe baza grilei de interpretare a unui privitor care percepea scena din afară și pe baza zvonurilor. Pe baza acestei relatări fiul decide să nu intre în sala ospățului, să nu consulte sursa autentică. Ce ne spune asta? Fiul cel mare a interpretat deja la rândul lui evenimentul.

Avem interpretare pe baza interpretării iar faptul că fiul nu-și consultă tatăl spune mult despre cât de alterat era sistemu-i de referință. Fiul pleacă de la premisa că știe deja, iar faptul că i se confirmă preconcepțiile și suspiciunile este suficient pentru a lua o decizie. Există două categorii interesante în lume: cei care furnizează povești și cei care se grăbesc să le creadă. Începând de la pastori și până la politicieni, de la jurnaliști și până la actori întotdeuna vor exista produse narative dar și consumatori creduli. Mistificarea e mai subtilă dacă este învăluită în autoritate și empiric: figura publică și martorul ocular.

NImeni nu contrazice o autoritate în domeniu sau un martor ocular. Robul este credibil pentru că a fost la fața locului și are informații de la sursă. Fiul cel mare reprezintă o categorie teribil de numeroasă care preferă informația filtrată și interpretată de ceilalți: fie de cei aflați în poziții de autoritate, fie de cei care fac apel la experiență. Această automutilare a spiritului critic și de investigație este condiția fundamentală pentru manipulare. “Robul” a deformat realitatea chiar din momentul relatării, pentru c-a interpretat-o deja. El furnizează o poveste iar povestea este irezistibilă!

24 Mai 2013: Iluzia ultimei sanse 28: Subminarea spiritului critic – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. adrian says:

    E straniu faptul ca fiul cel mare, unul de-al casei fiind, apeleaza la opinia unuia din afara cercului apropiatilor sai. Sa fi stat la baza acestui gest, o motivatie legitima, cum ar fi aflarea parerii unui observator neutru, neimplicat, neimpresionat, impartial in ce priveste relatarea evenimentului?

  2. Din cate inteleg, suspendarea spiritului critic in biserica se mai face pe baza unui criteriu: conformitatea doctrinara. Vorbitori ca Walter Veith, Kent Hovind, David Gates – sunt crezuti doar pentru ca ideile lor par sa confirme doctrina. Veith isi bazeaza teoriile conspiratiei despre iezuiti si masoni pe baza interpretarii azs a profetiei lui Daniel, prin urmare ceea ce spune trebuie sa fie adevarat. Hovind se bazeaza pe interpretarea literalista a Genezei cu care suntem familiarizati, Gates aduce citate din EW – prin urmare nu mai e nevoie sa verificam informatiile.

    Daca indraznesc sa fiu sceptic fata de carti precum “Calatorie in supranatural” pt simplul motiv ca nu am cum sa verific acele informatii, nu voi fi privit cu ochi bun din doua motive:
    1. Satana are putere mare, asadar de ce m-ar mira ca relatarea lui Roger Morneau sa fie autentica?
    2. Omul isi povesteste experienta personala; cine sunt eu sa-i pun la indoiala sinceritatea?

  3. Nelu says:

    N-aş crede; mai degrabă el avea deja luată decizia de a nu intra la masă, de a se opune deciziei tatălui lor şi s-a prevalat de informarea unui neavenit, mai mult ca să-şi acopere conştiinţa cu vorbe care să-l scuze în faţa celorlalţi.

  4. Gili Antea says:

    Majoritatea crestinilor traiesc “adevarul”inteles de altii,fie teologi,predicatori etc.Se poate intelege altfel de muritorii de rind?Daca nu atunci vom consuma preparatele asa cum le gasim pe piata.Ma intreb daca vom avea vreo scuza cind vom sta inaintea Tatalui.Daca fiul cel mic a fost educat de fratele “predicator”de ce nu s-a bucurat cind s-a pocait?Cred ca orice predica nu ne scuteste sa cercetam singuri adevarul.Relatia cu Tatal este personala.

  5. foolfield says:

    Spiritul critic tine de spiritul rafinat al modernitatii. Nimic insa din subtilitatile de gandire specifice gandirii moderne nu poate fi atribuit modului antic de problematizare specific tematicilor la vremea lor, `hot`. Sau motivele de disputa in voga atunci, ar trebui considerate perene, ele fiind oricand & oriunde actuale?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s