Archive for June, 2013

Pentru a-l înțelege mai bine pe fiul cel mare ar trebui să invităm în scenă un alt personaj, care deși nu face parte din distribuția originară a parabolei se regăsește totuși în imaginarul audienței. E dificil să schțezi portretul primului născut fără să folosești nuanțele din desenul tânărului bogat. Măcar că sunt colegi de aceeași evanghelie și tot merită să fie asociați în această construcție. Ce a fost Velázquez pentru pictura spaniolă este Luca pentru portretistica biblică. Din toți evangheliștii Luca este singurul care se încumetă să picteze narativ portretele personajelor sale.

În colecția sa de “portrete” găsim personaje extrem de bine conturate și reprezentate: Zaharia, Maria, Simon, Ioan Botezătorul, Petru, Simon Fariseul, Marta și Maria, Zacheu plus alții, nemenționați pe nume. Între aceștia, “Tânărul bogat” este cel mai realist și expresionist portret. Deși nemenționat în parabolă Luca lasă impresia că pe baza schiței fiului cel mare, a realizat ulterior portretul tânărului bogat. Orice artist care se respectă începe demersul cu o schiță, ulterior, elaborând-o și îmbunătățind-o, realizând o eventuală capodoperă. Și Dumnezeu a făcut mai întâi schița (Adam) iar apoi a ieșit capodopera…

(more…)

30. Fosilizarea mentalităților

Posted: June 15, 2013 in Rezumate

Audiența preferă poveștile nu doar pentru caracterul narativ dar mai ales pentru efectul final: certitudinea. Aceasta e și mai puternică dacă a fost “vizualizată”. Ilustrația oferă tocmai această satisfacție a vizualizării. Cele mai apreciate predici sunt cele narative, chiar dacă au efectul de a suspenda spiritul critic, iar satisfacția ajunge să fie confundată cu evidența (vezi Țârțârău și “Experiențe…”). Motivul pentru care ar trebui folosite selectiv ilustrațiile este unul simplu: prevenirea infantilizării. Ilustrația produce imagini iar imaginea poate genera simțului comun certitudini false dar puternice, exact ca basmele.

Răsfoim Biblia ca pe un album de fotografii, tematic, cronologic, biografic, etc. însă în această accepțiune n-ai prea multe opțiuni. Poți contempla albumul, eventual operând câteva poziționări legate de formă însă le accepți așa cum sunt, ca pe niște fotografii. Reușite sau nu, asta e o altă discuție dar nu poți negocia prea mult – o păstrezi sau o înlături dar n-o poți revizui sau reinterpreta. Pentru că se crede că reflectă realitatea, fotografia beneficiază de-o credibilitate sporită. O accepți sau o respingi. Această viziune maniheistă conduce spre extreme: fanatism și scepticism.

(more…)

29. Iluzia jertfelor

Posted: June 8, 2013 in Rezumate

Ultima scenă a parabolei este introdusă de Isus prin următoarea precizare: “Fiul cel mai mare era la ogor.” (v.25) Isus crează o nouă tensiune doar prin simpla menționare a cuvântului ogor. În ce constă tensiunea? Aceasta se manifestă pe două paliere: imaginar și real. În plan imaginar tensiunea este creată prin aluzia la Cain și Abel, frații originari, ogorul constituind sursa și rezolvarea conflictului. Ambii aduc jertfe însă doar una este acceptată. Autorul Genezei vede în agricultură un blestem iar în păstorit o binecuvântare. Agricultura era statitică, ciclică, rituală; păstoritul dinamic, liniar, conceptual.

Printr-o jertfă animală și nu vegetală trebuia simbolizată răscumpărarea; cel puțin așa gândeau evreii. Isus a folosit și bobul de grâu ca să-Și ilustreze jertfa, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu e chiar așa de dogmatic cum ne place să credem. Cei doi frați sunt prezentați într-o relație imaginară de tip Cain și Abel însă rolurile sunt inversate: fiul cel mic este cel ce-și “asasinează” fratele prin deconectare de familie, aducând “jertfe” necurate pe ogoare străine iar fratele cel mare e cel care aspiră la jertfe kosher dar pe care nu și le poate permite datărită unor limite interioare.

(more…)