29. Iluzia jertfelor

Posted: June 8, 2013 in Rezumate

Ultima scenă a parabolei este introdusă de Isus prin următoarea precizare: “Fiul cel mai mare era la ogor.” (v.25) Isus crează o nouă tensiune doar prin simpla menționare a cuvântului ogor. În ce constă tensiunea? Aceasta se manifestă pe două paliere: imaginar și real. În plan imaginar tensiunea este creată prin aluzia la Cain și Abel, frații originari, ogorul constituind sursa și rezolvarea conflictului. Ambii aduc jertfe însă doar una este acceptată. Autorul Genezei vede în agricultură un blestem iar în păstorit o binecuvântare. Agricultura era statitică, ciclică, rituală; păstoritul dinamic, liniar, conceptual.

Printr-o jertfă animală și nu vegetală trebuia simbolizată răscumpărarea; cel puțin așa gândeau evreii. Isus a folosit și bobul de grâu ca să-Și ilustreze jertfa, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu e chiar așa de dogmatic cum ne place să credem. Cei doi frați sunt prezentați într-o relație imaginară de tip Cain și Abel însă rolurile sunt inversate: fiul cel mic este cel ce-și “asasinează” fratele prin deconectare de familie, aducând “jertfe” necurate pe ogoare străine iar fratele cel mare e cel care aspiră la jertfe kosher dar pe care nu și le poate permite datărită unor limite interioare.

În plan real tensiunea constă în următoarea situație: fiul cel mic aduce “jertfa dracilor” și este reabilitat prin “jertfa” vițelului îngrășat; fiul cel mare deși aduce “jertfa ascultării”, n-are parte de animalul sacrificat. În parabola fiilor sunt prezentate trei animale: porcul, vițelul și iedul iar fiecare animal reprezintă un personaj: blazonul fiului mic este porcul, al tatălui vițelul iar al fiului mare iedul. Porcul nu poate fi consumat din motivele indicate în Levitic dar nici iedul datorită altor interdicții aflate în imaginarul fiului cel mare. Iedul este kosher, teroretic poate fi consumat dar din punct de veder practic nu.

În acest context, fiul “ucigaș” este primit cu brațele deschise, deși vine de la porci iar fiul “neprihănit” nu are acces la tatăl deși venea de la iezi. Această dihotomie porc vs. ied este un mecanism semiotic foarte subtil de a genera o tensiune iremediabilă care nu poate fi rezolvată în acest plan; problema nu se poate rezolva la ogor, ambii fii eșuând lamentabil la acest capitol. Cei doi frați deveniseră sclavii animalelor deși în secret aveau fantezii culinare vis-a-vis de rolul porcului și iedului în economia și gestionarea nevoilor lor. Simbolic, ambii frați sunt declarați Cain pentru că n-au reușit să aducă jertfa potrivită.

Ogorul generează conflicte și confuzii, sugerează eșecul și limita. Problema nu se rezolvă la nivelul acesta deorece gestul lui Cain poate fi oricând reeditat în contextul ogorului.      La acest nivel toți au de pierdut, nu câștigă nimeni: Cain e blestemat, Abel îngropat. Orice jertfă este din start compromisă deoarece alterează comunicarea și deformează realitatea. Omul are impresia că-l poate îmbuna, mulțumi, satisface, controla pe Dumnezeu dacă aduce jertfa potrivită, la timpul potrivit. Prin ritualul în sine, omul nu face decât să imite, să repete gestul primordial, să se întoarcă în Eden, acolo de unde a început totul.

Care a fost scopul jertfelor în VT? Aparent, acela de a simboliza planul de mântuire. Într-o cultură preponderent simbolică, dominată de gândirea mitologică, omul avea nevoie de structuri materiale pentru a înțelege adevăruri spirituale. În societățile premoderne oroarea față de abstracție a condus la un cult al concretului, accentul fiind deplasat spre practică și nu spre teorie. Ce teorie putea satisface nevoia existențială a unui antic? Doar un ritual concret, o imagine reală, un gest material putea genera siguranță și sens. Jertfa le cuprindea pe toate de accea reprezenta mijlocul de comunicare și răscumpărare.

Însă sistemul jertfelor s-a dovedit a fi un eșec, omul devenind dependent de simbol, considerând că ritualul în sine generează automat iertarea, siguranța, binecuvântarea. Această concepție mitologică a limbajului și gestului avea la bază următoarea premisă: emițând cuvântul sau schițând gestul omul se simte stăpân peste celelalte forțe, umane sau naturale și poate crea o anume realitate: binecuvântare, iertare, protecție, ploaie, etc. Tot ce trebuie este cuvântul potrivit și gestul corect iar printr-o utilizare mecanică, precisă, se poate produce rezultatul dorit.

Această concepție nu este specifică doar culturilor șamaniste, animiste ci și celor mai evoluate: teama de a nu “cobi”, teama de blestem sau de a vorbi de proiecte și planuri viitoare pentru a nu le zădărnici poate fi întâlnită și astăzi și reflectă concepția demiurgică a limbajului care poate genera realități, dezirabile sau fatidice. Concepția că printr-o formulare corectă a dogmei, un ritual precis înfăptuit, o rugăciune rostită corect, o predică redactată sistematic se poate produce o realitate spirituală este tributară unei mentalități mitologice, premoderne, anacronice.

În VT, jertfele degeneraseră într-un spectacol sângeros, pe care chiar Dumnezeu l-a condamnat prin profeți. Se crease dependența față de sânge, sângele ca substanță ce poate genera în imaginar un anumit puseu de satisfacție și certitudine. Dar ca orice drog, doza trebuie mărită pentru materializarea și prelungirea acelei satisfacții. Jertfa crea iluzia că omul poate controla divinitatea și genera o altă realitate, că poate elimina trecutul, stabiliza prezentul și securiza viitorul. De aceea Templul devenise locul instituționalizării jertfei, mediul unde ritualurile și certitudinea erau practicate la scară industrială.

Pavel a decretat eșecul sistemului de jertfe în epistola către Evrei concluzionând că jertfele sunt incapabile să rezolve problema umană. Omul nu poate crea o altă realitate prin cuvintele, gesturile, ritualurile sale; nici măcar nu se putea conecta la adevărata realitate ci rămâne mai departe blocat pe ogor, fie la porci, fie la iezi fără să poată depăși această barieră ontologică. În acest context, utilizând simbolul ogorului, Isus stabilește foarte clar raportul dintre cei doi frați și tatăl lor. Ambii sunt pierduți pe ogor, ambii se întorc acasă, ambii au motivații greșite iar o eventuală confruntare afară s-ar fi încheiat tragic.

Pentru soluționarea conflictului este necesară intervenția tatălui prin inserția unei noi ipostaze: vițelul cel îngrășat. Se crează o nouă realitate, sala de ospăț, acolo unde trebuie să aibă loc reconcilierea finală. Prin introducerea celui de-al treilea animal, vițelul, Isus sugerează simbolic că problema umană nu poate fi soluționată pe ogor ci doar în sala de ospăț prin medierea tatălui și a vițelului. Trebuie ca altcineva să intervină și să creeze un nou spațiu de comunicare deoarece la ogor avem de-a face doar cu onomatopee. Fii nu pot comunica între ei ci doar prin intermediul tatălui și implicarea animalului sacrificial.

Ideea fundamentală lansată de Isus este că doar tatăl poate aduce jertfa, fiii neputând genera nimic. Jertfa este justificată și eficientă doar dacă o aduce Dumnezeu. Iar singura jertfă acceptabilă este chiar Dumnezeu prin jertfirea de Sine. Doar El poate genera o nouă realitate prin sacrificiul Său, creând un nou spațiu al comunicării unde omul se poate întoarce la Dumnezeu și poate fi reconciliat cu semenii săi. Crucea este un asemenea spațiu de comunicare pe ambele planuri, vertcal și orizontal, și locul unde noua realitate generată poate fi experimentată de oricine, indiferent de animalul care-l reprezintă.

7 Iunie 2013: Iluzia ultimei sanse 29: Iluzia jertfelor – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. foolfield says:

    Care o fi mediul predilect unde ritualurile și certitudinea sunt practicate la scară larga? Certitudinea presupunand din start sacrificii intelectuale, odata ritualizate, ele confera siguranta si confort confesional (psihologic). Pentru multi, acesta din urma constituie baza unei existente stabile cel putin sub aspect emotional.

  2. Gili Antea says:

    Sunt la a treia generatie de azs-ti si am vazut multe ritualuri in biserica si in viata credinciosilor.Chiar daca unele au disparut au fost inlocuite cu altele.Cert este ca si Isus a practicat unele ritualuri.Problema este ce reprezinta pentru tine acestea,o forma de exprimare sau puterea de exprimare?!Ginditi-va la post,botez,rugaciune,sf.cina etc
    Nu poate exista religie fare ritualuri pt.ca are nevoie de un cadru vizibil si audibil de manifestare,pt. ca omul comunica prin simturi cu Divinitatea.El nu este o “tableta”care percepe la nivel virtual.
    Cultura si educatia a mai redus din ritualuri dar in vremurile din pustie a fost cea mai buna solutie.

  3. Pe vremea cînd purecele se potcovea cu 99 de ocale de fier și tot sărea pînă la ceruri de nu-l prindea nimeni, mă nimerii și eu oleacă prin povestea asta, jumate de om călare pe jumate de iepure șchiop, și uite-așa îl cunoscui pe fratele cel mare, chiar la castelul din poveste, unde se însoțise cu alți voinici, de căsăpeau balaurii pe capete, ba chiar și pe cîte nouă capete, și apoi de bucurie o țineau tot într-o nuntă împărătească, cu vin din acela bun, din sîngele Voinicului, din care m-au cinstit și pe mine, dar eu tot cu ochii la armurile lor cele lucitoare, și la săbii, și la obrăzare, și la caii cei cu cîte șepte aripi, de mă luase cu ciudă pentru gloaba mea care nici că a vrut să mănînce vreodată jăratec. Frumoasă poveste! Să trăiască cei doi frați, să se veselească la mese întinse, și la veselia lor să ne cheme și pe noi, să ne veselim împreună.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s