30. Fosilizarea mentalităților

Posted: June 15, 2013 in Rezumate

Audiența preferă poveștile nu doar pentru caracterul narativ dar mai ales pentru efectul final: certitudinea. Aceasta e și mai puternică dacă a fost “vizualizată”. Ilustrația oferă tocmai această satisfacție a vizualizării. Cele mai apreciate predici sunt cele narative, chiar dacă au efectul de a suspenda spiritul critic, iar satisfacția ajunge să fie confundată cu evidența (vezi Țârțârău și “Experiențe…”). Motivul pentru care ar trebui folosite selectiv ilustrațiile este unul simplu: prevenirea infantilizării. Ilustrația produce imagini iar imaginea poate genera simțului comun certitudini false dar puternice, exact ca basmele.

Răsfoim Biblia ca pe un album de fotografii, tematic, cronologic, biografic, etc. însă în această accepțiune n-ai prea multe opțiuni. Poți contempla albumul, eventual operând câteva poziționări legate de formă însă le accepți așa cum sunt, ca pe niște fotografii. Reușite sau nu, asta e o altă discuție dar nu poți negocia prea mult – o păstrezi sau o înlături dar n-o poți revizui sau reinterpreta. Pentru că se crede că reflectă realitatea, fotografia beneficiază de-o credibilitate sporită. O accepți sau o respingi. Această viziune maniheistă conduce spre extreme: fanatism și scepticism.

Biblia e mai degrabă o colecție de crochiuri. Ce este crochiul? Ca termen tehnic împrumutat din lumea artei înseamnă un “desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj, plan, etc.” Accentul cade pe conceptul de schiță care poate reprezenta sau nu o anume realitate, într-o formă simbolică sau literală. Însă pentru a comunica eficient e nevoie de o elaborare ulterioară. Ești solicitat să participi activ în acest proces de înțelegere și reprezentare a mesajului. Scriitorii Bibliei au “desenat” schițe, n-au “fotografiat” imagini.

Este mai comodă vizionarea unei imagini decât interpretarea unui text. De aceea preferăm să lecturăm Scriptura. Studiul nu e doar o practică de comparare a unor texte pentru a construi o doctrină ci un exercițiu de înțelegere și interpretare a mesajului. Însă lectura devoțională primează deoarece este percepută ca un mod de interacțiune cu o presupusă realitate. Concepția că printr-o lectură sistematică, mistică se produce o realitate spirituală este tributară unei mentalități premoderne. Reflectă parabolele lui Isus realitatea? Da și nu însă nu asta a fost intenția Sa primară.

Intenția lui Isus a fost de a ne conecta cu El nu cu Scriptura, Templul, Doctrina, Biserica, Ritualul. Ele pot schița un cadru spiritual unde îL poți descoperi pe Isus, însă nu pot oferi mai mult (vezi Ioan 2,19; 5,39). Îndemnurile fuseseră adresate fariseilor care dădeau dovadă de fetișism în relație cu aceste forme. Atât de mult se atașaseră de ele, atribuindu-le puteri și valori intrinsece, încât deveniseră idolatri. În aceeași manieră iconodulă sunt percepute și mărturiile, locașul de închinare, amvonul, sabatul, doctrinele, rugăciunea: ca pe niște “fotografii” ale realității deci trebuiesc experimentate ca atare.

Parabola lui Isus viza în principiu două categorii: vameșii și fariseii. Vameșii se simțeau reprezentați foarte realist și ilustrativ prin fiul cel mic. Rebeliunea, risipirea, regretul, reîntoarcerea erau secvențele pe care le înțelegeau foarte bine însă reconcilierea cu Tatăl era aproape inimaginabilă. Într-o cultură utilitaristă, în care chiar relația cu Dumnezeu era percepută în termeni foarte contractuali, pe baza unor performanțe spirituale măsurabile, vizibile, practice, ideea de a fi acceptat de Dumnezeu în absența acestor calificări era vecină cu erezia; prea scandalos pentru a fi adevărat.

Acum era rândul fariseilor să fie și ei reprezentați de cineva în această dramă a alienării și regăsirii iar Isus le-a oferit un personaj pe măsură: fiul cel mare. Cine erau fariseii? Există o prejudecată în această privință, datorită unei erori semantice care asociază cuvântul fariseu cu cel de fățarnic. Fariseii nu era mai fățarnici decât saducheii, grecii sau romanii. Fățărnicia este o trăsătură comună tuturor indivizilor care trăiesc concomitent în două registre sau sisteme și sunt nesiguri cu privire la condiția lor. Ambiguitatea – morală etică, teologică, politică, religioasă – te obligă să operezi în multiple ipostaze.

Fariseii erau un grup religios conservator, dedicat studierii și practicării preceptelor biblice, cu un accent sporit pe evlavia personală. Ca orientare doctrinară erau adepții ortodoxiei, literalismului scripturii, tradiției, profetismului, ritalurilor levitice, escatologiei și unui stil de viață sănătos. În general dădeau dovadă de absenteism politic dar erau foarte implicați în afacerile religioase ale templului și sinagogii. Ca statut social erau poziționați undeva în zona clasei de mijloc și promovau un fel de evanghelie a prosperității. Foarte determiniști și maniheiști, lumea fariseilor era împărțită în zone de alb și negru, fără nuanțe și dileme.

Cuvântul cheie era ascultarea totală de lege, indiferent de consecințe asupra propriei persoane sau în legătură cu semenii. Alte mantre folosite în vocabular: “ascultăm de principii”, “ne supunem regulilor”, “stăm la hotare”, “nu facem compromis”, “lupta cu păcatul”, “răstignirea eului” și “moștenirea vieții veșnice”. Teama de a nu deveni lumești sau necurați conducea inevitabil la inventarierea unor reguli și prescripții, care aplicate în cantități farmaceutice, pentru fiecare simptom real sau imaginar, putea să ofere imunitate totală față de virușii și bacteriile morale ale lumii.

Fariseii trăiau într-o lume imaginară lipsită de contradicții și nuanțe în care îndeplinirea mecanică a unor reguli și norme ar fi asigurat formarea unui spațiu vital propice desăvârșirii. Crearea unui perimetru aseptic a fost visul fiecărui fundamentalist creștin începând de la Simion Stâlpnicul și până la propovăduitorii ultimei generații. Toată existența gravitează între ceea ce este permis și ceea ce este complet interzis. Nu există nuanțe iar viața trebuie reglementată de mecanisme de evitare a păcatului. Respectând aceste prevederi ai șansa să te conservi în zona de siguranță.

Fiul cel mare trăia într-un asemenea spațiu vital, unde munca se împletea cu frustrarea iar așteptarea cu dezamăgirea. De ce n-a plecat și fiul cel mare de acasă? O înțelegere mai bună despre tatăl? Un viziune mai echilibrată a vieții? Prudență, teamă, lașitate? Ambii fii aveau aceeași obsesie care apare spontan în discursurile lor: moștenirea. La întrebarea “Ce să fac ca să moștenesc averea?” fiecare avea propria strategie. Dacă pentru cel mic aceasta echivala cu plecarea, pentru cel mare rămânerea era atitudinea salvatoare. Spațiul patriarhal era văzut ca și condiția de supraviețuire, ca mecanism de conservare.

Conceptul conservării este o trăsătură dominantă în toate religiile, grupările sau sintezele fundamentaliste. Idealul trebuie să se rezume la fosilizarea mentalității și osificarea comportamentului într-o anumită formă care să ofere imunitate față de “intemperiile” societății, trecerea timpului și dilemele personale. Inovațiile, revizuirile, transformările sunt dovada slăbiciunii și a compromisului: “Rezistența este cheia succesului!” – Saeed Jalili (politician iranian). Trebuie să te conservi pentru viața veșnică. Pentru fiu, orice sacrificiu era acceptabil în vederea atingerea acestui ideal. Chiar și decesul tatălui său…

14 Iunie 2013: Iluzia ultimei sanse 30: Fosilizarea mentalitatilor – Sorin Petrof from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. adrian says:

    Isus a folosit ilustratii, nu? Selectivitatea in acest caz, presupune o anumita disponibilitate de a gandi selectiv, critic in ultima instanta. Cati ar fi dispusi sa gandeasca astfel, oare?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s