31. Suferințele tânărului burghez

Posted: June 29, 2013 in Rezumate

Pentru a-l înțelege mai bine pe fiul cel mare ar trebui să invităm în scenă un alt personaj, care deși nu face parte din distribuția originară a parabolei se regăsește totuși în imaginarul audienței. E dificil să schțezi portretul primului născut fără să folosești nuanțele din desenul tânărului bogat. Măcar că sunt colegi de aceeași evanghelie și tot merită să fie asociați în această construcție. Ce a fost Velázquez pentru pictura spaniolă este Luca pentru portretistica biblică. Din toți evangheliștii Luca este singurul care se încumetă să picteze narativ portretele personajelor sale.

În colecția sa de “portrete” găsim personaje extrem de bine conturate și reprezentate: Zaharia, Maria, Simon, Ioan Botezătorul, Petru, Simon Fariseul, Marta și Maria, Zacheu plus alții, nemenționați pe nume. Între aceștia, “Tânărul bogat” este cel mai realist și expresionist portret. Deși nemenționat în parabolă Luca lasă impresia că pe baza schiței fiului cel mare, a realizat ulterior portretul tânărului bogat. Orice artist care se respectă începe demersul cu o schiță, ulterior, elaborând-o și îmbunătățind-o, realizând o eventuală capodoperă. Și Dumnezeu a făcut mai întâi schița (Adam) iar apoi a ieșit capodopera…

Tânărul bogat nu apare în parabolă însă face parte din audiență. Că a fost prezent sau nu acolo e puțin relevant dar că avea dileme existențiale asta e sigur. Dacă ar fi auzit parabola, cu siguranță c-ar fi plecat acasă cu un gust amar datorită nefinalizării narațiunii. Nu se putea identifica cu fiul risipitor, deci happy end-ul din prima parte nu i se aplica. Totuși se identifica cu fiul cel mare în privința ascultării, devoțiunii și așteptărilor însă Isus n-a precizat ce s-a întâmplat cu acesta. De aceea, și cu parabolă și fără, tânărul burghez avea o problemă nerezolvată care-l obseda.

Cu o parabolă nu se poate face primăvară, se știe, nu este nicio surpriză deși audiența așteaptă ca printr-o singură (sau chiar o serie) prezentare, ilustrație, predică, studiu, rugăciune, să se producă efectul de hocus-pocus și deodată toate problemele să dispară ca prin farmec sau binecuvântările să se descarce din senin. Orice ascultător serios al parabolei sau învățăturii lui Isus nu s-ar fi rezumat doar la pasivitatea ascultării ci ar fi trecut la următoarea etapă, aceea de a-L contacta personal pe Isus. Ascultarea unei învățături crează iluzia participării și practicării și te poate izola de realitate.

Isus după Predica de pe Munte își îndeamnă foarte serios audiența să nu rămână doar la faza de consumatori ci să pună bazele pentru a deveni producători. Altfel, o învățătură rămasă doar la această fază schematică nu doar că este inutilă dar poate conduce la desensibilizare, osificare. O predică, învățătură, parabolă, nu te face mai bun dar nici mai rău însă poate pune bazele pentru o elaborare ulterioară. Dacă folosești materialele de construcție atunci produci ceva, dacă te rezumi doar la inventarierea lor (28 de puncte, X predici, Y studii, etc.) te afli într-o ipostază foarte vulnerabilă.

Tânărul bogat nu era mulțumit cu ceea ce construise până la momentul acela. Era conștient că teologia și practica nu-i ofereau certitudinea supremă. Este bântuit de dileme și incertitudini. Această situație prezenta o dublă provocare: fie avea potențialul unei mari oportunități, de a se depăși pe sine și a naviga în direcția corectă, fie să pună bazele unei depresii existențiale care s-ar fi putut sfârși tragic. Este de înțeles reticența celor care nu se simt confortabili cu dilemele și îndoielile; starea în sine este un cuțit cu două tăișuri însă nu există altă cale; Iacov se transformă în Israel numai prin lupta cu Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvală (literal, violență) iar tânărul e hotărât să se lupte cu Dumnezeu pentru a-și garanta destinul veșnic. Dacă tânărul poate fi apreciat pentru ceva este tocmai pentru această insistență de a se duce direct la sursă pentru a-și clarifica problemele. Nu s-a rezumat doar la ceea ce a auzit despre sau de la Isus ci L-a contactat personal. Aici nu se aseamănă deloc cu fiul cel mare care preferă să-și construiască decizia pe baza zvonurilor și preconcepțiilor. Tânărul s-a dus la Isus tocmai pentru că avea dileme și nu în absența lor.

Interogația lui este lipsită de orice artificiu religios, n-are nicio aluzie teoretică, nu este îngreunată de o morfologie confuză ci exprimă preocuparea fundamentală: “Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Din punct de vedere religios este cea mai legitimă întrebare din lume. Începând de la Adam încoace, fiecare om și-a pus-o indiferent de contextul cultural, religios, social în care a trăit. Însă răspunsul la întrebare a fost diferit tocmai datorită contextului. Animistul, budistul, hindusul, evreul, musulmanul, crestinul, agnosticul, ateul, comunistul, capitalistul, ecologistul, fiecare are un răspuns.

De fapt, ce se află în subtextul întrebării? Ce se afirmă explicit este lesne de observat, “vreau viața veșnică dar nu știu cum s-o obțin” însă ceea ce nu spune tânărul este mult mai captivant și provocator. Judecând după răspunsul lui Isus este foarte probabil ca El să nu fi dat curs dimensiunii rostite a întrebării ci la ceea ce nu fusese rostit. Orice afirmație sau interogație are o dimensiune vizibilă, explicită și una invizibilă, implicită. Cine știe să citească și partea nevăzută a discursului, adică ceea ce nu s-a afirmat, exprimat, reprezentat, are o imagine mai echilibrată a solicitării sau situației.

Isus știe să citească dincolo de cuvinte sau gesturi și de accea îi oferă un răspuns previzibil, ușor de anticipat cu care tânărul n-a fost deloc satisfăcut pentru că nu se adresa mobilului din spatele întrebării. Păzirea poruncilor era cel mai natural lucru din lume pentru un evreu. E ca și cum i-ai spune un delfin să înoate, unui politician să mintă sau unui adventist să țină Sabatul. Este mediul natural care nu te solicită aproape deloc, o rutină aproximativ agreabilă, este ceea ce te definește. Așa că păzirea poruncilor, chiar dacă este declarația de subzistență și a adventiștilor nu reprezintă răspunsul la întrebare.

Întotdeuna va exista reacția, “ce-mi mai lipsește?” pentru că păzirea formală a poruncilor, indiferent de profunzimea respectării lor, nu poate genera certitudinea finală. Greșeala fundamentală se produce atunci când se încearcă întâmpinarea acestei lipse cu o reconfigurare, reactualizare, redefinire a poruncilor, adică petic nou la haină veche. Al doilea răspuns al lui Isus răspunde la adevărata întrebare a tânărului care era de fapt: “cât mă costă viața veșnică?” Tânărul afirmă implicit că pentru viața aceasta poate gestiona toate calculele și previziunile dar pentru cealaltă nu e foarte sigur.

Problema costului a fost anticipată de Isus prin alte parabole și este foarte legitimă. Chiar dacă sună puțin utilitarist suntem îndemnați să ne facem calculele. Însă aceste calcule  n-au legătură cu viața veșnică ci cu viața aceasta. Răspunsul lui Isus este extrem de provocator: viața veșnică costă exact cât costă viața aceasta! Isus retrage accentul de la “atunci și acolo” și-l orientează spre “aici și acum”. Tânărul a plecat foarte întristat pentru că prețul era extrem de mare. Preferăm dihotomia viața aceasta/viața cealaltă decât o singură viață cu perspectiva unei prelungiri. Ca și tânărul, fugim de responsabilitate.

21 Jun 2013: Iluzia ultimei sanse 29: Suferintele tanarului burghez from londonro.org on Vimeo.

Advertisements
Comments
  1. adrian says:

    Pe alte cai, propulsat de motivatii diferite, `hic et nunc` a ajuns sloganul vremii in care traim.

  2. adrian says:

    Augustin se intreba cum ar putea fi timpul fixat, surprins in trecerea sa. Problematizarea consistentei timpului in lumea crestina, a creat un precedent in dezbaterile ulterioare referitoare la natura timpului, implicit a prezentului care cade constant in trecut. Paseismul cat si utopismul futurist, ca rezultate indirecte ale consideratiilor critice privitoare la timp, pot aseza prezentul intre parantezele neimplicarii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s